Anterior postat de stefs
Astazi sunt lenesa, dar nici nu las sentimentul de vinovatie sa ma copleseasca. Nu am facut deloc sport. Bun, nici tolanita in pat nu am stat, am facut trebusoarele casnice.
Saptamana trecuta ma gandeam la niste chestii. Sau, mai bine zis, la cat de mult m-a dărmat pe mine sentimentul acesta de vinovatie. Fiindca dupa sentimentul de vinovatie urmeaza de obicei renuntarea.
Si mi-am mai dat seama de ceva. Psihologicul e dat naibii, eu si la 62 de kilograme (cat am avut eu cel mai putin in viata de adult, si eram o schelebra), tot grasa ma simteam, tot grasa ma vedeam, tot nu era indeajuns. Nu voiam sa slabesc mai mult, dar tot nu renuntam la ideea de a ma referi la mine ca fiind grasa.
Cand mai dau peste vreo fusta sau pantalon prin dulap care nu-mi mai vine, ma gandesc ca eram mai slaba, dar atunci nu ma consideram deloc ”bine”, ci tot grasa.
Asa ca imi impun, atunci cand ma uit in oglinda, sa ma felicit si sa ma admir. Constientizez ca mai am de lucrat mult, insa e mai bine decat era acum o luna, doua, trei. Asa ca nu ma mai cert in oglinda, si ma motivez.
Zilele astea m-am tot intalnit cu anumite persoane si rude care mereu imi comentau greutatea, m-au felicitat, au remarcat ca am slabit (cu toate ca eu, bineinteles, nu o vedeam in oglinda), mi-au spus ca arat bine. Nu am mai spus ”nu, nu am slabit chiar asa mult”, cum o faceam inainte, ci le-am raspuns ca da, am slabit, si mai am putin de lucrat. Am fost mandra nu atat ca au remarcat altii, ci de faptul ca eu constientizez si imi insusesc asta.
Din seara asta incep un nou experiment, cu sucul de castravete lamaie ghimbir si patrunjel, despre care se spune ca accelereaza metabolismul pe timp de noapte, detoxifica foarte bine organismul si ataca in special grasimea de pe abdomen. Oi vedea daca ma simt mai bine si daca are vreun efect.
|