[Luna]

Marele neurolog Ghe Marinescu

In anul 1898 — la puţini ani de la crearea cinematografiei — neurologul român Gheorghe Marinescu realizeaza primele pelicule privind tulburările mersului în afecţiunile neurologice, concomitent cu chirurgul francez Eugene Doyen (privind o nouă tehnică operatorie).

Cu doi ani mai înainte, în 1896, Gheorghe Marinescu realizase, în colaborare cu fizicianul Dragomir Hurmuzescu, primele radiografii din lume pentru studiul scheletului mîinii în acromegalie (creşterea excesivă a unor extremităţi ale corpului, datorită unei hiposecreţii a glandei hipofize), la scurt timp după descoperirea razelor Rontgen. Două realizări remarcabile, în care medicina îşi dădea mîna cu tehnica.

în 1890, la numai 27 de ani, descoperă cauza „maladiei lui Friedrich" (aceasta provoacă grave tulburări de echilibru), fiind vorba de o degenerare a căilor din măduvă care conduc influxul nervos. Pe baza unei burse de specializare, îşi susţine în 1897 doctoratul în medicină la Paris, cu o teză al cărei aport se înscrie trainic în ştiinţă, prin descoperirea mîinii suculente (denumită şi „mîna lui Marinescu" şi constînd din modificări cutanate şi subcutanate ale mîinii) în siringomielie (formarea de cavităţi anormale în măduva spinării).

O autoritate mondială în tot ceea ce priveşte celula nervoasă şi în general sistemul nervos.

A fost cel dintîi savant care a reuşit să vadă la microscop celula nervoasă vie (cultivînd ţesut nervos în afara organismului), ceea ce i-a permis să explice numeroase aspecte ale structurii celulare. A descris procesul refacerii celulei nervoase, descoperind fenomenul denumit al „neurotropismului" (celulele din capătul periferic al nervului „atrag" capătul central al nervului secţionat, într-un mod analog magnetismului). Studiind grosimea scoarţei cerebrale, Gh. Marinescu a întemeiat paliometria şi a adus totodată noi puncte de vedere privind „arhitectura" scoarţei. Ducînd mai departe teoria lui I. P. Pavlov asupra reflexelor condiţionate, a creat teoria „trofismului reflex".