Buna
!!
Sunt o veche vizitatoare a site.ului si citesc o multime din discutiile de pe forum, dar abea acum m.am hatarat sa scriu si eu.
Ieri, in timp ce scormoneam prin forum, am dat de subiectul "Infometarea"... ceea ce m-a si determinat sa tin acest jurnal.
Oki... Sa o iau cu inceputul
.
Intotdeauna am fost un copil bine facut. Insa, de prin clasa a8a, am inceput sa iau din ce in ce mai mult in greutate, in conditiile in care mancam aproape zilnic cartofi prajiti cu snitele/chiftele/... iar cand puneam mana pe o ciocolata nu o lasam neterminata, si bineinteles sportul era zero. Nu aveam nici macar 160cm si vreo 60kg. Eram complexata , le invidiam pe prietenele mele slabe, cand ieseam undeva incercam sa stau tot timpul jos pt a nu ma vedea ceilalti, iar cand ajungeam acasa mancam o ciocolata intreaga de suparare.
In orice caz, nu traiam intr.o depresie continua, stiam totusi sa ma distrez.In vacanta de vara dintre a 8a si a9a am iesit la alergat, dar am sfarsit lamentabil dupa o luna. (in fata parcului era o patiserie,iar eu in loc sa ma duc sa alerg imi luam un pateu si il mancam pe o bancuta in parc dupa care acasa
)
Intru la liceu ...toate bune si frumoase pana pe la sfarsitul clasei a9a cand am picat in depresie, iar. Si de aici nu a fost putin pana la infometare. Pe atunci mancam in fiecare dimineata un bol de lapte de cereale, la scoala (invatam dupa.amiaza) 1-2 sendvisuri si seara...de toate. Am inceput prin a inlocui cina cu un iaurt, apoi m.am limiotat la un sg sendvis la scoala, care a fost curand inlocuit cu un baton fitness, sau diverse<150kcal. De aici nu a fost putin pana la a renunta si la el , dar si la iaurt. Ajunsesem sa mananc doar bolul cu cereale de dimineata!
Si am tinut chestia asta aprox 2 luni.
Am slabit pana la 49 kg, unde am atins un plafon. Imi amintesc ca treceau sapt una dupa alta, eu nu traiam decat cu lapte si cereale ,iar cantarul arata tot 49. Va imaginati cum ma cufundam din ce in ce mai tare in depresie.
Fac aici o paranteza pt. a va descrie un pic starea mea generala:
-extenuata : la scoala nu mai ieseam din banca , ma chemau colegii
afara in curte iar eu preferam sa raman sg cu capu pe banca
- adormeam la ore
- in weekend stateam toata ziua in pat , imi era greu sa ma
ridic sa ma duc la baie.
- imi era frig tot timpul,la modul: colega mea imbracata in tricou si
sacou se rasfata la soare pe banca, eu langa ea in maieu,
tricou, pulover, geaca de piele dardai.
-devenisem un calculator ambulant de calorii, stiam totul orice aliment,
plus ca nu ma limitam doar la mine, puteam sa iti zic cate
calorii a ingerat fiecare coleg
- irascibila , ma enervau si cele mai mici gesturi , daca mama lua un pix
si nu il punea la loc eram in stare sa fac un scandal urias
-lipsa menstruatiei, ameteli, o data am si lesinat
Ei bine si am dus.o asa cam din februarie pana prin aprilie mai. In vacanta mi.am revenit de.a binelea fiind mai mult timp acasa si indopata de ai mei . In orice caz masa de seara tot nu exista, iar la pranz mancam deobicei o salata mare greceasca cu piept de pui pe teflon. In mod surprinzator nu am resimtit f puternic efectul yoyo, de la 49 am ajuns la 50 - 51 kg.
Clasa a 10a.... cum vine luna februarie ma lovesc din nou de zidul nebunei. In sensul ca aratam normal 163cm 50kg, dar eu ma vedeam obeza. Am inceput iar sa reduc portiile pana la infometare, cu singura diferenta ca de data asta faceam si sport( exercitii de ~30 min prin casa zilnic). De asta asta nu a fost asa grav , dar tot mancam mult prea putin ~600kcal/zi. (atunci mancam 300 ). Am ajuns de la 51kg la 42kg din februarie pana pe la jumatatea lui martie. Am slabit atat de mult incat parintii mei s.au speriat. Tata ma tot intreba cate kg am , iar eu ii spuneam tot timpul 48.Intr.o dimineata , calclandu.mi eu caloriile, am ajuns la concluzia ca nu imi mai permit sa mananc o feliuta de 5g sunca din farfurie. Tata a vazut si m.a pus sa o mananc iar eu am refuzat, in cele din urma,dupa un scandal zdravan, am sfarsit pe cantar unde tata a vazut cate kg am de fapt. Va imaginati ce a urmat...Deja nu auzeam altcv decat mancare mancare , la mine in casa 2 sapt numai despre asta s.a vorbit.
Acum e jumatatea lui aprilie , iar eu am inceput sa constientizez problema. Cu toate astea nu pot sa spun ca m.am vindecat inca. Imi numar caloriile ,care sunt in jur de 800/zi. Sunt constienta de toate aspectele negative ( ba chiar dupa banuiesc o anorexie nervoasa pt ca dupa ce mananc ma simt vinovata si fac cat mai multe exercitii, deobicei abdomene, pana cand simt din nou stocamul gol ) si chiar vreau sa scap de aceasta obsesie, sa devin o adolescenta normala care nu se simte fericita cand ii este foame .
Incet, incet incerc sa maresc aportul de calorii zilnic. Sunt constienta ca sunt prea slaba 42kg si 163cm si ca trebuie sa ma ingras , dar vreau sa si accept lucrul asta. Aici inca mai am de lucrat.
Acesta e motivul pt care am creat acest jurnal... vreau ca usor usor sa imi revin la normal si sa mai pun cateva kg pe mine fara sa ma consider obeza.
Voi scrie cat mai des aici si sper ca ajutata de voi sa reusesc
.
Stiu ca majoritatea dintre voi se afla de cealalta parte a problemei , dar sper sa ma ajutati si pe mine
. Am vazut ca sunteti o adevarata comunitate, f bine informate si prietenoase si as vrea sa ma alatur si eu
.
Am uitat sa va zic ca e prima oara cand vorbesc deschis despre asta si spun lucrurilor pe nume . Sunt f imp. pt mine raspunsurile voastre
Sper k nu v.am plictisit cu povestile mele...
Pupici
