Niciodata nu am fost o persoana slaba, prin liceu aveam 65 -68 kg, cand am fost insarcinata am luat ceva kg, cand eram in 4 luni aveam 75 kg dar, pana am nascut am ajuns la 105kg.
Dupa ce am nascut am ramas pe la 80 kg, dar, incet dar sigur la 29 ani ajunsesem sa am 120kg. Atunci am zis gata si m-am apucat de slabit si intr-un an si jumate am slabit 41 kg. M-am mentinut pe 79 kg timp de un an si jumatate.Dar cum o minune tine doar 3 zile asa si la mine, dupa "n" diete minune am facut tetanie latenta urmata de o fumusica depresie.La vremea aceea n-am stiut ca toate antidepresivele au ca reactii adverse si ingrasarea.
Asa ca problemele medicale s-au rezolvat dar eu aveam deja 10 kg in plus
.
Si incet- incet kg s-au intors la loc din prostia mea pana cand m-am cantarit pe 9 dec si soc aveam 132kg.
Si a inceput iarasi lupta...... o lupta crancena cu mine, cu autocontrolul meu, cu educarea creierului......si cu multe pe care le faceam gresit pana acum.
Stii am ajuns la concluzia ca slabirea pana la urma nu e atat de grea.......grea e mentinerea, ca , toata viata pe urma trebuie sa controlezi ce bagi in gura.
Concluzia mea "la lupta" a doua oara va fi altfel, poate si pentru ca eu am avut o experienta dura pe pielea mea.
De data asta va fi altfel promit.
