[CrisetenO]

Salut!

Asta e un subiect intr-adevar foarte interesant! La mine am avut parte si de una si de alta. Sa enumar cateva dintre atitudinile pe care le-am intalnit.

1) In clasa a sasea imi placea de un baiat. Un coleg de-al nostru de clasa m-a luat deoparte si mi-a zis intr-o zi: nu te mai uita la el, ca nu-i de tine, nu vezi cum arati? Intre timp tin sa mentionez ca acel coleg bate suta de kile, iar eu sunt cam la jumatate.

2) In clasa a noua o colega mi-a spus: "Tie iti place de X?" X era un coleg de liceu, care arata beton. Colega aceea era o prietena, dar nu prietena de suflet. Oricum, am raspuns adevarul ca da. Colega mi-a spus: "Dar de Y nu-ti place? Ca stii, Y e mult mai de treaba, si nu se uita la cum arati". Mostra de caldura sufleteasca, nu?

3) Mama intotdeauna a incercat sa ma ajute, inclusiv sa-mi faca diete si sa gateasca n-sprezece feluri de mancare pentru mine. Nu tinea prea mult pentru ca nu eram eu convinsa inca... Dar tot ea e cea care mi-a dat cartea dupa care am inceput sa slabesc si care dadea un tabel de kcal a multor alimente. In tot timpul curei mele de slabire, mama m-a sustinut in toate, inclusiv gatind tot ce-mi dadea mie prin cap. A inghitit toate cuvintele mele si temperamentul meu imposibil la infometare. DAR pe de alta parte mi-a atras de multe ori atentia asupra lipsei proteinelor din dieta, si "trisa" un pic dandu-mi mai multa mancare decat ii ceream eu (un piept intreg, nu doar 1/2, facea pastaile cu putin unt si usturoi, nu goale, imi dadea somon nu alt peste mai slab, imi dadea 1/4 din mancarea calabreza de peste, nu 1/6 cat ceream etc). Imi facea cheful si-mi zicea ingredient cu ingredient ce punea in toate ca sa calculez bine toate caloriile. Tot ea m-a scuturat bine de tot cand ajunsesem prea slaba si mi-a atras atentia ca trebuie sa cresc portiile. M-a luat des la cumparat haine, mi-a spus in fiecare zi ca se vede bine ca am slabit, mi-a facut poze la un studio profesionist ca sa simt victoria. Fara ea n-as fi rezistat. La fel sora mea, care m-a ajutat foarte mult sa-mi dea incredere si sa ma readuca la mancarea sanatoasa. Mi-a aratat incetul cu incetul, pana m-am convins, ca proteinele nu ingrasa chiar daca au calorii multe. Mi-a spus mereu cat de bine arat, m-a facut sa-i incerc hainele ei (ea a fost mereu Small, eu eram XL cand am inceput, acum sunt XS), ma imbratisa de cate ori eram abatuta si plangea ea cand ii ziceam ca seara trebuie sa aiba grija pe strada, ca la cineva ca mine nu se uita nimeni, dar la ea e altceva.

4) Logodnicul meu m-a sustinut mereu. Avem o relatie la distanta -- inca, sper ca nu pt. mult timp -- dar a inteles de la inceput cat de important era pentru mine sa slabesc. El m-a iubit si inainte si dupa cura de slabire, mi-a spus mereu cat sunt de frumoasa pentru el si mi-a si demonstrat-o in multe, multe feluri. Desi era ingrijorat din cand in cand pentru mine, m-a sustinut mereu, mereu mi-a luat partea. De la el nu am primit insa sfaturi atunci cand o luam pe aratura. Asta si pt ca nu vedea cum mancam in fiecare zi. A mers cu mine pe jos zi de zi cinci-sase ore pana il omorau genunchii, pentru ca eu trebuia sa merg pe jos altfel ma simteam ca in cusca si nu mancam. Ma rog, m-a ajutat in toate.

5) Tata a fost la inceput de acord, dar dupa aceea nu prea, atunci cand mi s-a schimbat si caracterul. Inca imi spune mereu ca sunt ierbivora acum si primul lui comentariu cand zic ca e frig e sa mananc mai mult si mai bine. De multe ori imi face observatie ca m-am schimbat prea tare de cand sunt cat un bat de subtire. E deci ingrijorat pentru mine.

Cu mult drag,
Cristina