[CrisetenO]

Incep discutia Pastilor deci cu urmatoarea tema: Cum, cand si cat mergem la Biserica?

Eu de cand sunt in Germania merg in fiecare sambata la Vecernie si in fiecare Duminica la Utrenie si Sf. Liturghie. Pentru cei din diaspora, aceasta traire este mai mult decat una spirituala, pentru ca in comunitatea parohiei suntem ca in casa departe de casa. In Darmstadt, comunitatea se sprijina pe cateva familii care locuiesc aici de mai mult timp, desi mai vin si membri mai tineri. Parohia noastra este in crestere, incercand sa se formeze ca si comunitate dependenta numai in dragoste de parohia mai mare din Offenbach.

La partea de introspectie: la inceput am mers din dorul de Dumnezeu, din dorul de casa, din dorul de a ma simti mai putin straina aici. Bineinteles, locuind singura dorul de casa e un pic mai puternic decat daca as fi cu familia aici. Am invatat aici Vecernia si Utrenia si imi sunt dragi, dar am zile in care vin la Biserica sa cant, si nu mai sunt la fel de atenta ca la inceput. Poate ca obisnuinta e la radacina acestei schimbari, dar vreau in aceasta perioada sa o remediez, sa fiu mai atenta la gandurile mele.

Am observat si ca in general romanii (inclusiv eu) prefera sa primeasca aceasta binecuvantare fara sa se implice, fara sa dea de exemplu bani. Asa eram si eu, dupa principiul ca nu platim preotul sa-si indeplineasca chemarea. Ei bine, afland cam cat de mic e salariul unui preot, m-am hotarat sa fiu mai darnica. Eu nu as putea sa traiesc din asa un salariu, si cred ca putini dintre noi au cunoscut lipsurile precum acesti preoti care vin totusi cu drag la slujba si slujesc si se roaga pentru noi cu toata inima.

Cu mult drag,
Cristina