Citat:
Anterior postat de slabuta
Ca si tine aveam sentimente ca nu merit anumite lucruri (in special legate de job), ca nu sunt in stare sa fiu la fel de buna ca altii.... din zona asta.
...si doar mintea bolnava inventa scenarii in care el ma lasa. ...totul era negru, "...imi va face rau si ce-o sa fac eu atunci", imi era frica sa nu imi fac rau daca ma va parasi....
Frica de pierdere era. De a pierde pe el, de a pierde controlul.... mereu imi spunea ca ma vrea inapoi, fata aceea care se lasa dusa de val...
|
Cam de-asta zic ca gandurile, scenariile si interpretarile noastre provoaca starile proaste, care la unele din noi s-au conditionat de mancare sau invers. Nu evenimentele in sine. Ori pe ganduri, fiind ale noastre, se poate lucra, putem cerceta daca-s reale (chiar daca pt. noi in momentul ala sunt credibile 100%), le putem reduce credibilitatea, le putem trata cu logica sau sa vedem daca macar ne ajuta, ne putem da seama, vorba lui Sheba, daca-s mecanisme de aparare si in timp dupa ce le 'tratam' bine de tot, reactiile compulsive se reduc.
In felul asta la mine au disparut 99% cand sunt treaza, ca sa nu zic 100%, ca si daca mai apar, mi-e foarte usor sa ma abtin fara frustrare, nu mai simt ca strang din dinti si apelez la 'vointa'.
Cazul meu cu noaptea e mai ciudatel, ca inca mai e ceva pe dedesubt, dar sunt convinsa ca o sa se vindece si asta.
Dar cat m-am tratat doar cu 'vointa' si 'ambitie' n-a mers decat pe perioade scurte. Pana nu m-am uitat la fondul problemei.
Multumesc mult de tot Slabuta ca ti-ai facut timp sa ne impartasesti. Din ce inteleg eu, cam tot frica si tristetea am incercat candva sa le oprim prin mancare.