Draga Amonis,
Mai intai te imbratisez cu mult drag.
Cunosc foarte bine groaza de mancare si cred ca te chinui ingrozitor. Tu esti foarte aproape de limita pericolului mortal, deci cred ca ar trebui sa vorbesti cu cineva, posibil cu un doctor sau un terapeut. Stiu cat e de greu sa vezi din exterior ca te distrugi. Insa trebuie sa incerci sa te redresezi, incetul cu incetul. Cred ca iti dai seama ca nu mai ai asa de mult timp, nu ai cum sa incerci si sa intri in relaps dupa aceea.
Ia-ti inima in dinti si cauta luminita de la capatul tunelului. Incepe prin a cere ajutorul cuiva in care ai incredere, si care sa te sprijine, sa te tina in brate cand ai nevoie, sa iti dea mancare cand nu vrei sa mananci singura. Trebuie sa iesi din situatia asta de tortura permanenta! Iar daca pot sa te ajut prin aceste articole, vino cu nadejde. Am sa continui sa scriu si pentru tine si pentru toti cei care considera aceste mesaje incurajatoare.
Cu mult drag,
Cristina