Salut fetelor.
Chiar ma gandeam azi noapte daca o fi existand vreun topic despre viata in strainatate. Am cateva nopti in care adorm spre dimineata. Am obosit de tot. Am obosit sa fiu artificiala, de parca nu as avea suflet si nu as simti. Mi-e dor de plaiul meu, de familie, prieteni. Sunt si voi fi mereu o straina pentru ei. Au trecut anii crezand ca se va schimba cu timpul situatia, ca ma voi acomoda in viitorul apropiat, dar nimic nu s-a schimbat. Nu mai sunt eu, de parca as trai viata altcuiva. Nu mai vad soarele. Nu-mi pasa de mine, de cum arat, totul e fara sens. Ma gandeam ca totul tine de mine, dar nu sunt unica care se plange de neplacerile astea. Ma simt singura si mai rau ma simt atunci cand ma gandesc ca peste ani mama se va intoarce in tara si eu ce ma fac?
Mi-e dor de fructele si legumele suculente, mi*e dor de ciripitul pasarilor, mi-e dor de trecutul meu. As vrea sa ma intorc in tara, insa mi-e ca nu imi voi gasi de munca dupa ce termin facultatea. Sunt indecisa, nu stiu ce decizie sa iau. N*as vrea sa-mi plang de mila peste ani. Si cand ma gandesc cat de greu mi-a fost la inceput. Cu toate astea, am realizat ca succesul profesional/scolar nu e suficient pentru a fi fericita. Mi-e dor de petrecerile noatre, de sarbatori. Spiritul de sarbatoare si aroma cozonacilor ma innebunesc. Mi-e dor de aerul curat de la tara. Mi-e dor de mine.