[dorutza]

interesant subiect.
sa va spun si povestea mea daca intereseaza pe cineva.
intotdeauna mi-am ros unghiile. nu stiu de ce. acuma stand si ma gandesc faceam asta stand si privind in gol. nici macar nu-mi dadeam seama de ce faceam pana nu terminam. avand unghiile roase pana in carne.
asa ca ai mei nestiind ce sa mai faca cu mine ca noah sunt atatia microbi sub unghii si nu vroiau sa ma imbolnavesc m- au dus la un specialist. eram micuta atunci nu imi aduc prea bine aminte stiu doar ca m-am simtit foarte prost. (ca eu n-am nimic ca de ce ma duc ei pe mine la psiholog. ca nu-s nebuna etc) nu prea au rezolvat ei nimic cu asta.
cu timpul am invatat sa ma controlez. ma faceam tot timpul cu lac iar cand intram in starile alea rezultatul era ca imi dadeam lacul jos, nu imi mai rodeam unghiile pana in carne . (decat uneori) si cu timpul am inceput sa-mi dau seama ca ce fac si sa ma opresc

a trecut un an jumate de cand nu mi-am mai ros unghiile,fara sa fac un efor in privinta asta, dimpotriva am niste unghii maricele si aranjate aproape tot timpul. aceasta perioada coincide cu perioada de cand m-am maritat. presupun ca sunt fericita si de aia nu mai intru in stari din astea. plus ca acum nu imi mai spune nimeni ce sa fac(cum imi spuneau ai mei), plus ca acum ma simt libera (ai mei au fost severi cu mine, dandu-mi libertatea dorita un pic mai tarziu de cat as fi vrut eu, dar stand si gandindu-ma au fost mai ok decat parintii prietenelor mele, cred ca vroiam eu prea mult)

deci nu stiu cauza pt faptul ca imi rodeam unghiile,(nici nu am mai fost curioasa sa caut pe net, pt a ma regasi intruna din cauze) stiu doar ca nu mi le mai rod ceea ce e super ok,
refuz sa cred ca ei- parintii sunt de vina. sau poate ca nu-mi mai amintesc eu cum erau ei inainte, acum ca am plecat de acasa si ne vedem mai rar si ei sunt tot timpul incantati cand merg acasa fiind singurul copil
poate doar perceptia mea asupra lor a fost de vina

in rest sunt deprimata uneori ca nu reusesc sa slabesc in masura in care vreau, ca nu am un job, ca de multe ori tot ceea ce incep se transforma in nimic, ca nu stiu ce vreau de la viata, sau daca raman mai mult de o zi singura si fara ocupatie.