Daca tu esti de parere ca te va ajuta ca lumea sa stie despre dieta, atunci incerca sa`ti conturezi personalitatea si sa nu`ti conduci viata dupa ceilalti. Cand tu vei fi mai slaba si plina de incredere in tine, nu te va mai durea ca altii au zis ca nu ai nevoie. In plus, poti folosi pretextul de "m-am hotarat sa mananc sanatos". Aste e dieta curata, dar "mascata" : fara prajeli, dulciuri din comert, sucuri si prostii. De fapt, o dieta echilibrata si sanatoasa e cea mai buna cura, pe viata. Eu una, vreau sa-mi invat familia (in viitor, cand voi avea una) sa manance sanatos, vreau sa imi educ proprii copii a.i. singuri sa refuze porcariile comercializate.
In alta ordine de idei, si eu am avut problema asta, doar ca intoarsa pe o alta fata. Cand m-a apucat pe mine de diete de slabit, nu priveam situatia ca pe ceva serios, fiindca nu prea aeam nevoie. Eu m-am ingrasat ulterior, deoarece mi-am impus prea multe limite si a aparut ceea ce se numeste "foame psihica/falsa". In fine, eu chiar ma laudam ca tin dieta. Avand 52 kg nu aratam chiar rau, iar cand spuneam cuiva de dieta aparea automat replica "Nu ai nevoie!" care ma umplea de mandrie. Dar s-a intamplat ce am zis ma inainte, si am inceput sa am nevoie.. Situatia devenise o problema, deoarece ceilalti incepeau sa "ma ia in deradere" ca ma uit la caloriile fiecarui aliment si ca ma gandesc la fiecare efort ca la o modalitate sa dau jos. Mai mult imi provocau stres si nu, nu reuseam sa dau jos. Mai mare era frustrarea cand ma gandeam ca ei stiu ca ma chinui cu diete, dar tot "mai multe kg"sunt pe mine.
Ceea ce am hotarat intr-o zi m-a ajutat enorm. Am decis sa ascund faptul ca ma intereseaza, catusi de putin, greutatea mea. Am facut asta dupa ce am citit interviurile unor vedete Slabe, observand ca ma impresioneaza si ca le invidiez ft mult pe cele ce afirma ca nu au nicio problema cu greutatea, ca mananca ce vor, ca mananca sanatos si atat; pe cele ce afirmau ca tin diete dure le apreciam, dar atat. Impactul produs de invidia simtita pt organismul celorlalte pers era mai puternica, asa ca a primat. Nu stiu cat de moral este ceea ce iti zic, dar dorinta acestei invidii din partea celorlalti m-a ajutat sa ma tin de plan si sa slabesc. Am inceput sa nu mai mananc dulciuri, sa nu mai mananc inter mese, ma rog..sa mananc satos; fara o dieta anume. La scoala si pretutindeni, povesteam cum "aseara am mancat 5 gogosi
)) mor dupa dulciuri", cand eu ma abtinusem eroic sa nu mananc nici macar una. Acest lucru avea efect dublu, povestirea facandu-ma sa ma simt victorioasa asupra retinerii mele. La pachet imi luam fructe, sau mai luam biscuiti integrali..chestii cat mai healthy; cateodata mai gustam dulciuri de la colege, pentru a nu terzi suspiciuni, iar in acelasi timp pt a-mi satisfacele micile pofte.
Am inceput sa slabesc destul de mult (cateva kg, dar la mine s-au vazut), iar toti erau "cum ai slabit ma, ca mananci tot timpul?". Zambeam si ziceam ca nu stiu
) "pur si simplu, probabil am mai facut miscare
) oricum de la dulciuri stii ca nu ma pot opri, mananc non-stop". Iar ei aveau exact expresiile pe care le doaream.
Ti-am zis, poate e imoral ceea ce imi zic, "sa te motiveze invidia altora in cura", dar la mine asa s-a intamplat. Pe mine nu m-a ajutat sa stie ceilalti(si sa ma bata la cap cu dietele mele
), pe mine m-a ajutat sa creada ca duc o viata fara restrictii alimentare.
Sper ca te-am putut ajuta
Te pup si iti urez succes!
