Stateam si imi cautam eu jurnalul in sectiunea "jurnal de adolescente" si nu-l gaseam nicicum
Nu stiu cum l-am facut aici si nu acolo, as vrea sa rog un moderator sau administrator sa-l mute daca se poate
.
Multumesc pentru primirile calduroase, fetelor, va pup :*
Pai, sa va spun povestea mea. Pentru inceput, mi s-a bagat in cap de cand ma stiu ca seaman genetic/la constitutie cu o bunica de-a mea care este grasa. Asta mi-a zis mama incontinuu, sa nu ma astept niciodata sa slabesc cine stie cat de mult pentru ca asa e statura mea, mai solida. Acum cand ma gandesc in urma ma mira gandirea asta a mamei mele care e o femeie extrem de culta. In fine. De pe la sfarsitul clasei a 8-a am inceput sa mananc aiurea si sa observ rezultatele pe corpul meu (nu stiu sigur daca atunci am inceput sau atunci mi-am dat seama ca nu e ok sa mananci oricand/oricum). M-am luptat in liceu aproape constant sa slabesc, am facut sport: tae bo, jogging, umblam mult, si am reusit sa ma mentin in forma (undeva pe la 60 de kg) dar n-am reusit niciodata sa slabesc mai mult. Ma simteam (si ma simt in continuare) super aiurea daca mananc chestii aiurea (gen o ciocolata, produse de patiserie, ceva ce stiu ca are mai mult de 200-300 de calorii-nu am aceeasi problema la mesele principale, acolo 200-300 de calorii sunt super). De multe ori dupa ce mananc asa nici nu mai am chef sa merg la cumparaturi sa-mi iau haine pe principiul "si-asa n-o sa-ti placa nimic, fraiero, cum iti sta, deci de ce sa iti mai faci sange rau degeaba?!" Pe de cealalta parte, daca nu mananc sau daca ma abtin ma simt superb. Imi vine un chef de viata de numai. Capat o incredere extrordinara in mine si ma bucur enorm. Deci concluzia e ca mie o sa-mi mearga foarte bine daca slabesc. Ceea ce ma enerveaza e ca am un corp frumos si daca as slabi as putea sa arat foarte bine. Dar nu reusesc, mai, nicicum sa slabesc vizibil cateva kg si sa ajung pe la 55. Cred ca atunci m-as simti multumita 100%
Acum, vine partea a 2-a. Tineti minte ce va spuneam mai sus de genetica, nu? Am avut o colega foarte grasa in scoala generala, in liceu. Nu am mai vazut-o o perioada lunga de timp, iar cand m-am, intalit cu ea acum de curand era SKINNY si arata superb! Nu mi-a venit sa cred si atunci mi-am dat seama ce trombon e toata fazaa asta cu "genetica". Nu frate, daca vrei sa slabesti, slabesti si gata! M-a motivat extrordinar de mult fata asta, motiv pentur care de-abia am asteptat sa ma intorc la facultate (am fost acasa in vacanta de Pasti, acum sunt in Anglia) ca sa pot sa mananc in ritmul meu, fara sa ma mai las distrasa de toate bunatatile de acasa pe principiul ca "hai frate ca nu sunt in fiecare zi acasa".
De saptamana trecuta am inceput sa mananc mai putin. De fapt nu stiu daca e mancat mai putin sau abtinut mai mult. Am invatat sa ma abtin si sa nu-mi iau toate porcariile din magazine doar asa de pofta. Am invatat sa beau fff multe lichide si sa mestec guma. Si am observat ca mananc mai putin din cauza asta. Sunt curioasa cate kg o sa reusesc sa dau jos, daca o sa reusesc sa le dau jos fara sa clachez, si in cat timp. Problema e ca n-am un cantar (oricum n-as avea curajul sa ma urc pe el ca m-as deprima rau), dar vreau sa-mi fac curaj si sa-mi achizitonez unul cat de curand.
Nu stiu ce sa va mai povestesc din demersurile mele pt slabit, dar o sa-mi aduc aminte si mai adaug. Va pup :*