Multumesc frumos pt sprijin si urari. In legatura cu bitu meu, mai sunt oficial 3 saptamani si 2 zile pana vine in vizita, o vizita de 3 saptamani, de sarbatori
Nu trebuie sa spun ca ard de nerabdare.
Lucrurile insa s-au agravat in ultimile zile. A fost la un interviu la o firma olandeza care preia studentii din ultimul an, le ofera cursuri timp de 1 an de zile dupa care, un loc de munca. Saptamana asta va semna un contract pe 3 ani de zile, din care 1 an de cursuri in tara, iar restul 2 de munca fie in Olanda fie in Romania, la Galati. Pentru el sansele sunt destul de mari sa plece in Olanda pt ca sunt f putini studenti de la profilul lui (electronica de putere si actionari electrice) recrutati de aceasta firma. Sansele sunt in favoarea lui si sunt foarte mandra de el ca a fost acceptat. Incerc sa il sustin cat pot, sa ma bucur alaturi de el. Insa nu pot sa nu ma gandesc ca chestia asta inseamna si mai mult timp petrecut departe unul de altul si de aici motivul pentru care sunt mai emotiva in ultima vreme. Am locuit un an jumatate impreuna, zi de zi, obisnuiti unul cu celalalt, fericiti si indragostiti. Iar schimbarea asta brusca cere timp de acomodare. Ar fi marfa sa fie trimis cu contract de munca in Olanda, pt ca din cate am inteles le ofera conditii super, cazare, diurna si salariu motivant. Si mi-ar surade f mult ideea de a ne muta impreuna in Olanda. Oricum, el e anti Italia de felul lui, i se pare o tara de cacao si pe de o parte ii dau dreptate. Planul nostru initial era sa venim in Italia unde avem suportul parintilor, sa ne punem pe picioare din punct de vedere financiar si ulterior sa plecam intr-o tara mai civilizata, mai avansata. Iar Olanda indeplineste aceste conditii.
Heh, oricum e prea devreme pentru planuri de lunga durata, om vedea ce-o fi, si cum s-or aranja lucrurile. Ideea e ca ne iubim foarte mult si ne dorim un viitor impreuna, o casa, o familie, copii s.a.m.d.
Iar acum sa revin la problema despre care ar trebui sa vorbim teoretic pe acest forum... kilogramele in plus
E foarte haioasa situatia, daca stau sa ma gandesc... eu am venit in Italia si m-am apucat de cura de slabire. Totul merge bine deocamdata, desi parca kilogramele se duc cam greu.
Bitu meu e genul de om pe care noi il uram. Genul de om care mananca pana crapa si tot slab ramane. Are 180 inaltime si vreo 60 si ceva de kg. Nu-i asa ca il urati?
Stiu, va inteleg. Partea haioasa e ca de cand m-am apucat eu de cura de slabire, el s-a apucat de sala, pt ca s-a saturat sa fie slab si e putin cam complexat de chestia asta. Stie cineva vreo reteta de ingrasat?