… Rămăsese să povestesc azi ce am făcut la capitolul dietă.
Hmm… cu ce să încep? Bineînţeles cu începutul.
Păi, treaba cu regimul a fost destul de riguroasă, spun cu mâna pe inimă că nu a existat o zi în care să mă abat, ba chiar căzusem în cealaltă extremă. Ce vreau să zic prin asta? De exemplu, de ziua fratelui meu, când mama a gătit tot felul de bunătăţi şi bineînţeles nu a lipsit nici faimosul tort, eu nu m-am atins de nimic; îmi aduc aminte chiar o fază, a doua zi după petrecere am ajuns în faţa frigiderului cu o dorinţă imensă să mănânc o felie din acel tort, reacţia a fost una ciudată … Se luptau parcă două fiinţe în mintea mea, una care zicea: ” ia şi mănâncă-l, nu mori de la o felie” şi cealaltă parte care mă convingea că acea felie de tort nu merită să-mi sacrific tot efortul pe care l-am depus o vară întreagă ca să slăbesc pentru un moment de plăcere….
Ce a urmat?…
Am stat vreo 5 minute cu uşa deschisă la frigider, am sorbit din priviri acea felie, mă vedeam cum muşc din ea şi brusc am închis frigiderul.
De ce? În ochii mei apăruse iar acea fată grăsulie de la începutul verii… Asta a fost de ajuns încât să mă răzgândesc la salivarea în faţa tortului. Cel mai important este că depăşind acel moment nu am mai avut o perioadă de timp nevoia de a mânca lucruri mai puţin bune pentru siluetă… Dar numai o perioadă de timp….
Scuze pentru această paranteză cam mare…
Să continui. Nu am mâncat tort,dar am mâncat foarte multe fructe, a fost foarte bine pentru că era şi în perioada verii, pepenele devenise mâncarea favorită, zilnic am mâncat câteva felii…
Deci, nu am folosit nici o dietă existentă pe net, în cărţi sau de la prietene… a fost invenţia mea proprie, principiul după care m-am ghidat a fost să mă hrănesc cât mai sănătos, cu cât mai multe fructe şi legume, peşte fiert sau la grătar, un pic de cărniţă de pui (deşi nu mă omor chiar după pui dar ştiam că trebuie să mănânc şi asta pentru buna funcţionare a organismului, mai ales că aveam 15 ani).
Mâncam de câteva ori pe zi, cred că cuvântul corect este ciuguleam :lol: , dar niciodată nu mă ridicam de la masă cu burta arhi plină. Acum, după atâţia ani, cred că ce am mâncat toată vara seamănă tare mult cu principiile dietei hipocalorice.
Şi cel mai important, cel puţin în cazul meu, a fost să nu mănânc după ora 6 seara.
Cred că e tot, dacă îmi mai aduc aminte ceva, mai scriu azi…
Pupici
PS: Uitasem cel mai important lucru, la sfârşitul verii cântăream 51,5 kg
a fost o performanţă pentru mine.
Tânjesc după vremurile alea, câtă ambiţie am avut atunci nu am mai avut-o niciodată.
