View Single Post
  #4 (permalink)  
Vechi 09 mar 2011, 22:07:33
janeline's Avatar
janeline janeline este deconectat
(meniuri, evolutie)
Cont restricţionat
Merite:
 
Data înregistrării: 08 mar 2011
Locaţie: Adeje, Tenerife, Spania
Vârsta: 40
Dieta: hipocalorică vegetariană
Date: 165cm, 53.4kg
Mesaje: 58
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 0 ori in 0 mesaje
Implicit Re: Jurnalul lui Janeline

Mulțumesc fetelor, sunteți chiar mai calde și primitoare decât am crezut la început. Este o așa stare de confort psihic când ești înțeles și binevenit, vă mulțumesc din suflet pentru asta.

Ca să trec la aspectul practic, meniul meu este cam așa (de azi o să încep să scriu ce mănânc și la calendar).

Imediat după ce mă dau jos din pat îmi fac limonada din zeama de la o lămâie și apă, într-un pahar de 250 ml. Asta este cam cu o oră și ceva înainte de micul dejun. Până la micul dejun mai beau un pahar de apă, când fac exercițiile fizice și un ceai de mușețel cu anason.

Ora 11 (poate fi și mai târziu, în funcție de cum mă trezesc și cum îmi termin exercițiile): două linguri de musli și două de fulgi de ovăz cu lapte de soia cât să le acopere în castron; n-am încă un cântar alimentar, bine, nu că aș avea cântar de baie, așa că aproximez că-s vreo 70 de grame de cereale; laptele nu l-am măsurat, dar cam pe la 150-200 ml;

Ora 13.30 (sau la 2-2.30 după micul dejun): o pară și un măr; para verde, mărul tot verde;

Ora 15.30: o salată verde cu castraveți, ceapă verde, ardei gras, oțet de mere (cât încape, am o obsesie pentru gustul acru), o linguriță de ulei de măsline + felul principal miezul de le un avocado mediu pasat cu furculița și amestecat cu un dinte de usturoi dat pe răzătoarea mică și puțină zeamă de lămâie

Ora 18.30 (sau 19 sau 19.30): o farfurie de supă de roșii cu pătrunjel poarspăt tocat deasupra, supă care este făcută din morcovi, ceapă, usturoi, ardei gras, roșii, o lingură de ulei de măsline pentru toată oala și o jumătate de linguriță de sare, a da, și piper (cam 8 porții au ieșit, am pus cam multe legume, așa că a mâncat din ea și logodnicul meu - vreo patru porții);

Ora 23.30 (sau cu vreo oră înainte să mă culc): limonada mea fără zahăr.

Între mese, apă și ceai.

Azi, meniul a fost diferit pentru că m-am trezit cam obosită. Aveam o poftă teribilă de pâine, dacă ieri m-am gândit numai la dieta Oshwa și am și făcut cumpărăturile deja de la magazinul naturist. Așa că m-am sculat din pat croită să fac o azimă, să văd dacă știu s-o frământ, că doar urmează ca săptămâna viitoare să intru în... pâine, la propriu.

Am mâncat o linguriță de miere de albine imediat după limonada cea dătătoare de forțe proaspete; apoi exercițiile - doar vreo 25 de minute, eram cam toiag, cu durere-n oase;
Micul dejun a fost format doar din fructe (2 mere granny medii, o pară micuță, o porocală mică), pentru că avea de gând să calc pe-alături cu pâinea, așadar nu puteam să mănânc cerealele ca peste 2 ore să bag și pâinica; imediat după micul dejun am făcut azima din vreo 300 de grame de făină și vreo 200 de ml de apă călduță plus puțină sare - din zgârcenie, n-am folosit din făina integrală pe care-am cumpărat-o ieri, mi-am zis că 3,50 euro/kg e prea mult, o păstrez pentru Oshwa... am copt-o la cuptor la 220 de grade după ce am lăsat coca 30 de minute să se odihnească (înainte de odihnit am obosit-o alte 30 de minute pe planșeta de bucătărie) și în final m-am ales cu o chestie cu care cineva, dacă ar vrea, ar putea omorî pe altcineva, atât de scoarță de copac mi-a ieșit; logodnicul a spus că am folosit prea puțină apă la frământat, eu i-am spus că în rețeta Oshwa pentru azimă se pune până și mai puțină apă, pentru o cantitate mai mare de făină; poate știți voi un secret să iasă mai prietenoasă, că prea trunchioasă s-a dovedit prima mea experiență cu azimele.

Așadar, după ce a venit azima de la moară, adică s-a mai răcorit și ea (am spoit-o puțin cu apă și ulei de măsline, când am văzut că apa se evaporă), la vreo două ore după micul dejun am mâncat salată de roșii cu PÂINE CALDĂ DIN FĂINĂ ALBĂ. Jumate eu, jumate logodnicul, deci cred că am ingurgitat vreo 250 g de pâine (cred că așa se ține socoteala, nu, adică 300 g de făină cu 200 ml de apă ce înseamnă vreo 250 g de apă rezultă o pâine cam pe la jumătate de kg, sau se mai evaporă din apă și pâinea e mai puțin grea, nu știu, poate voi știți și mă lămuriți).

După 2 ore, un măr granny mijlociu. După alte 2 ore, un ananas mic de El Hiero (chiar așa îi zice, El Hiero este o insulă de aici, din arhipeleagul Canare, insulă ce nu e intrată în circuitul turistic deoarece băștinașii sunt cam înapoiați, vor păstrarea culturii și a tradițiilor, chestii dintr-ăstea, băștinași care cultivă ananas, un ananas special, mai dulce și mai parfumat decât cel din America Centrală, dar și mai mic). După decojire au rezultat trei felii groase de vreo 2 cm - una pentru Seb, logodnicul meu, două pentru mine, că doar sunt la cură și el amâncat azi o ditai tortilla, deci așa se face împărțirea frățească.

Acum, în timp ce încerc să dau publish acestui răspuns, bag o salată de varză verde cu morcovi. Mare. Later edit. Am mâncat-o déjà, până ce netul s-a hotărât să facă jobul pentru care e plătit.

Cu proteinele am o mare problemă, mereu am avut-o. Nu mănânc cât trebuie nici când nu țin regim. Acum, cu atât mai puțin. În judecata mea îngustă am spus că nu vreau să introduc în dieta mea de detoxifiere și slăbire fasole, linte, năut, nuci, alune și alte boabe, că au multe calorii, că nu pot să mă abțin la doar câteva lingurițe, în fine, mi-e greu să-mi păstrez cumpătul. De aceea eu am optat pentru legume în special, pentru că pot să mănânc cât vreau fără să depășesc un număr decent de calorii. Spre exemplul micul dejun, cu cerealele integrale (pe car ele ador, apropo), aș mânca vreo 8 linguri nu doar patru. Și ălea să fie cu vârf. Dar mănânc încet și încerc să nu mă gândesc că aș mai vrea încă o porție atunci când curăț și ultima fărâmă de ovăz din castron. La fel și cu brânza - o iubesc atât de mult încât nu răspund de faptele mele în prezența ei. Ouăle - nu-mi prea plac și le consider toxice, așa că nu intră în discuție, că eu doar vreau să mă detoxifiez, nu? Oricum, cum îmi plac mie ouăle nu merge deloc cu conceptul de dietă, așa că adios!

Apoi problema cărnii. Nu sunt vegetariană, sau cel puțin nu în mod normal. Ori nu până acum. Dar de curând (duminică am cumpărat o carte cu rețete pentru regăsirea echilibrului energetic și acolo introducerea ce m-a schimbat puțin) am citit o carte despre tot ce-nseamnă carne, despre faptul că noi oamenii avem caracteristicile unor animale ierbivore și nu carnivore, că n-am fost lăsați să mâncăm carne, despre toxinele din carne, despre grăsimile, despre proteinele despre care se presupunea în trecut că sunt singurele proteine complete ce oferă toți aminoacizii esențiali pentru om, teorie care a fost de nenumărate ori infirmată de cercetări, apoi principiile etice și religioase cum că să nu ucizi, care, de fapt, nu se referă numai la crimele comise împotriva oamenilor ci a tuturor ființelor, și karma care este la fel de reală lege a naturii ca și gravitația sau timpul, karmă care zice că dacă provoci durere și suferință vei primi durere și suferință, și că animalele sunt cam la fel construite ca și noi, au un sistem nervos care le permite să simtă durerea, că au suflet chiar dacă liderii religioși susțin că nu, afecțiunea pe care ți-o poate da un animal demonstrând exact faptul că el e capabil de sentimente și că are conștiință, mă rog, lucruri dintr-ăstea. Așa că mi-am propus să nu mai mănânc carne, nici de vreun animal terestru, nici de pește sau fructe de mare, să vedem dacă pot adopta acest stil de viață și dacă respectul pentru ființele animale va muri odată cu mine. A sunat patetic ultima afirmație, dar așa mi-au mers degetele pe tastatură, câteodată ele sunt creierul meu.

Așa că nu știu cum va fi, probabil o să fac un compromis cu boabele, să pun ceva mazăre sau năut peste salata de la cină...

Cu Oshawa vor fi până și mai puține proteine și sunt conștientă că o să pierd și ceva din masa musculară, problema e să nu mă simt slăbită și să renunț la antrenamente sau la semimaraton. Ori chiar la cura cu cereale. Parcă m-am săturat de mine, cea care renunță. Până la Oshwa mai sunt șase zile din regimul ăsta de acum, se vor face 2 săptămâni de când am început dieta, mă voi cântări și-mi voi măsura dimensiunile și voi începe să frământ pâine și să fierb tăiței. Seb a zis că se bagă si el, cică simte nevoia unei curățiri. Azi a băgat în el și un cârnat de Tenerife, ca să-și demonstreze punctul de vedere.

Slăbuța, ești o drăguță, dar prima la semimaraton n-am cum să fiu, cu tot pozitivismul din lume, aseară de-abia am făcut 5 km și mă gândeam că ce-ar fi să mă înscriu la proba de 10800 de metri (fără premii în bani aici, doar cupe). Dacă aș ieși pe primul loc la semimaraton ar fi de foarte bine și pentru buzunar, nu numai pentru respectul de sine: canarioții au premii în bani faini pentru tot felul de concursuri, chiar și pentru întrecerile cu broaște țestoase cred, aici locul întâi primește 750 de euro iar locul 10 - 100. Și despe priveliștea pe care o am când alerg, nu e așa poetică cum ți-o imaginezi, pentru că alergăm pe o plajă de lângă noi, lungă, asta înseamnă că e luminată și promenada e plină cu crâșme și restaurante, deh, ca în locurile turistice. Tenerife e insulă vulcanică și are plaje mici și înguste. Singurele plaje lungi - construite de mâna omului, care implicit sunt bune pentru jogging, sunt și cele comerciale, ca să le zic așa. O să fac poză într-o seară, când îmi amintesc să iau aparatul de fotografiat.

Cristina, la partea cu echilibrul pe care trebuie să mi-l găsesc, de fapt, fiecare trebuie, m-ai nimerit din foarte plin. Unul din tatuajele mele, tradus, înseamnă echilibrul, asta nu pentru că-l am, ci pentru că-l caut și îl vreau cu disperare. Dar și ăsta e tot un exercițiu…

Iar am umplut spațiu gârlă pe sfântul internet. Încă o dată vă mulțumesc pentru că sunteți aici și formați o comunitate atât de faină.

Sănătate vouă, tuturor slăbuțelor!