[brainiac]

Anterior postat de mika_me

Buna brainiac..ai scris lucruri triste, dar intr-un mod extraordinar..eu personal ma regasesc in cateva chestii..
Eu daca privesc in urma, incerc sa imi dau seama unde a luat o intorsatura viata mea, de ce am inceput sa am complexe..Am fost si eu candva o fata „libera”, libera de complexe, stapana pe propria persoana..sigura de capacitatile mele, si tare bine imi era!
In momentul in care au aparut complexele, am inceput sa fiu nefericita..si normal, ma comparam zilnic cu prietenele mele..de multe ori stateam si ma gandeam, ca eu niciodata nu am avut vreo prietena care sa fie ca mine, mai plinuta, toate erau slabe...
Ce-i drept, eu ma vedeam grasa si cand aveam, pe la inceputul liceului, cred ca vreo 55-57 de kg...Ma vedeam imensa si plangeam de multe ori ca eu nu sunt c aalte fete..
Am inceput sa caut diete, sa le tin, dar niciodata pana la capat..unde au dus toate astea?..
Pai la 65 de kg in prima faza...si ulterior, dupa doi ani, dupa cum poti observa, la 79 de kg;((
Ca si tine, ma refugiam pana nu demult in mancare, in dulciuri..eram stresata, mancam..eram trista, mancam..
Mi-am dat seama insa ca daca o tin asa, o sa ajung mai grasa de cat sunt..ce-o sa ma fac atunci?ce-o sa fac cand nu o sa imi mai via hainele?ce o sa faca daca va trebui sa ma imbrac de la xxl...
Am incercat sa fiu sincera cu mine...Da, oi fi eu frumusica, dar sunt grasa. M-am uitat in fotografii si am vazut cat de mult mi se transformase corpul. In clasa a 9a am participat la Miss, aveam un abdomen ca de piatra, nicio burtica nimic..eram superba..si eu si atunci ma vedeam grasa..
Asa ca am hotarat ca trebuie sa fac ceva, pentru ca nu vreau sa mai fiu nefericita. Asa ca am incercat sa adopt cea mau usoara tactica: o dieta hipocalorica si sport in fiecare zi. Si au aparut si rezultatele..A fost greu la inceput, dar acum ma tin de treaba, pentru ca vad ca pot ajunge, am sanse sa ajung din nou la ceea ce am fost.
Eu am langa mine o persoana care m-a iubit si al 50 si ceva de kg, si la 60 si ceva, si acum al 70 si ceva..Dar vezi tu, iubirea nu e suficienta. Vreau sa ma simt dorita in fiecare zi..asa ca trebuie sa muncesc pentru asta...

Binge-eatingu-ul e o boala..trebuie sa lupti sa scapi din ghearele acestui obicei, pentru ca doar tie iti faci rau. Trebuie sa iti impui, sa faci un efort si oricat ai vrea sa mananaci fara masura, sa pui frana!

Iti dau un exemplu minor..aseara, pe la vreo 22.30 m-a luat foamea, m-au luat poftele. Aveau ai mei un pachetel de covrigei cu sare(care imi plac mult). M-am uitat pe pachet: 400 si ceva de calorii suta de grame. M-am gandit ca daca iau unul, asa de pofta, n-o sa fie mare chestie. N-am facut-o. Am mers in camera mea, m-am intins in pat si am inceput sa ma uit la tv. Dar gandul meu era la covrigei. M-am gandit ca daca iau unul, s-ar putea sa mai vreau unul, s-ar putea sa mananc toata punga. Apoi m-am gandit ca as putea sa mananc o clementina, in loc de covrig. In cele din urma mi-am impus sa nu iau nimic, pentru ca imi propusesem ca dupa cina sa nu mai mananc nimic..Si am reusit..am depasit faza, desi a fost greu..

Ideea e ca intr-adevar, totul depinde de tine, totul vine de la creieras. El trebuie sa conduca...
sper sa gasesti puterea in tine de a incepe o noua viata, sanatoasa..vei vedea ca vazand primele rezultate, te vei motiva mai mult

apropos, vad ca ai avut 73 de kg..cum ai slabit pana la 68?

Mika mi-a cazut foarte bine sa aud ca nu sunt singura care duce lupta asta grea... Si eu am jucat handball in liceu si aveam un corp foarte frumos si nu am avusesem niciodata probleme de greutate. Ma mentineam intre 53-55 de kg. Nici nu mi-am pus problema ca voi avea vreodata probleme cu aspectul fizic si tot timpul cand intampinam vreun obstacol gaseam puterea sa ma ridic. Eram o luptatoare desavarsita! Ei de data asta nu am reusit sa ma ridic si nici macar nu am constientizat cand am inceput sa am primele simptome de depresie. Imi amintesc doar ca aveam zile proaste si mergeam sa iau ceva dulce sa ma simt mai bine. Si ma simteam! Simteam o usoara eliberare, iar dulciurile le-am asociat involuntar cu starea de "convalescenta" (ai mei imi faceau toate poftele cand eram bolnava si de obicei ceream ceva dulce). Nu am inceput cu cantitati exagerate dar azi asa maine asa si au inceput sa se puna kg. Mai intai am ajuns de la 53 la 60 apoi a inceput facultatea, stres mult, eram si boboaca, oras nou si schimbari majore, ceea ce m-au facut sa sar la 65 de kg apoi 67 iar primavara trecuta 73 . Atunci chiar m-am speriat tare! Cum ai spus si tu ma uitam la mine, vedeam ca am o fatza draguta dar nu era suficient... Eu doream corpul! Corpul si increderea... In timp am ajuns sa am si alte obsesii cum ar fi sa ma uit pe strada la toate fetele care erau mai slabe ca mine, faceam mereu comparatii intre prietenele mele si mine, ajunsesem sa ma izolez si de prieteni ca eram complexata de aspectul meu fizic si ma gandeam ca toti ma judeca prin prisma asta, evitam sa ma intalnesc cu colegii de liceu sa nu cumva sa vada ca dintr-o tipa sportiva am ajuns o tipa rotunda...
Felicitari si pentru kilogramele slabite si pentru ca nu te-ai atins de covrigei! Este un lucru extraordinar si iti doresc sa o tii tot asa!
In astia 2 ani am incercat sa adopt si eu un stil de viata cat mai sanatos, sa fac sport pe cat imi permitea programul (deci asa am reusit sa slabesc putin) si aveam perioade in care ma tineam de treaba si eram foarte determinata dar apoi intervenea neincrederea, frica si stresul si ma refugiam din nou in mancare. Vreau din tot sufletul sa gasesc calea care sa ma ajute sa rup acest cerc vicios caci cu siguranta nu vreau sa imi petrec restul zilelor traind astfel! Dar sunt sigura ca cu ajutorul vostru ma voi pune pe picioare si voi reusi sa imi schimb obiceiurile incetul cu incetul! Iti multumesc inca o data pentru cele scrise, a contat enorm!