[Narawen]

Azi e o nouă zi și o nouă săptămână în care m-am hotărât să fac mai bine. Chiar dacă nu voi face perfect, important e să merg înainte. Și să-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac, pentru că, la urma urmei, nu anturajul, nu soțul, și nu poftele mă fac să mănânc. Eu sunt cea care duce în fiecare zi și la fiecare masă mâna la gură. Și atâta timp cât nu conștientizez pe deplin că sănătatea și corpul meu sunt una și aceeași corabie pe care eu o navighez, mă voi izbi de fiecare stâncă ce mi se arată în cale. Dacă las să-mi scadă vigilența și nu mă înfrânez. Azi am acceptat că nu e destul să încerc eu să fac totul 100% sănătos, așa că am cumpărat și niște fibre pentru tranzit și un amestec de stevia și erithritol cu care să-mi temperez pofta de dulce. Măcar până slăbesc și ajung din nou la o greutate la care simt cu adevărat că mă pot respecta.
Am pus în acești ultimi ani munca pe primul loc. Iar acum trebuie să învăț să mă pun pe mine pe primul loc.
Și voi face asta. Voi fi cel puțin la fel de atentă la obiceiurile mele alimentare cum sunt la muncă. Am nevoie, pentru psihicul meu să fiu mai slabă, să nu mai simt cum tivul pantalonilor mi se bagă în carne, să nu mai simt că blugii mă strâng peste genunchi. Să dau jos din burtă. Să nu mă mai simt „atârnândă”, ca să spun așa. Și sunt atât de inconsecventă... Într-unele zile îmi justific supra-alimentarea prin faptul că m-a făcut fericită. Dar azi nu mă bucură dimensiunea mea, pantalonii strânși. Și voi face să reușesc de data asta să redevin slăbuță. Să încap în ce mi-e drag și să simt cu adevărat că sunt iarăși un fluture.