Dupa-amiaza asta aveam un chef nebun de a scrie, la fel ca setea de primavara sau bucuria unui copil , care sfasie nerabdator cutia noii jucarii primite. Am cumparat lalele astazi, vroiam sa inveselesc putin atmosfera din casa. Am promis, inainte de toate, ca voi purta o discutie retrospectiva cu mine, cum a inceput lupta pentru o silueta slabuta si cum s-a materializat ea de-alungul timpului.
In copilarie, eram foarte inalta, in comparatie cu ceilalti copii de varsta mea. Sa fie oare de vina laptele artificial din era de bebe? Sau cutiile de glucoza consumate in primii ani de viata la recomandarea medicului pediatru? Cine stie, genetic nu cred ca este, deoarece parintii mei sunt relativi mici de statura (mama 1,62 m, tatal 1,68 m) si nimeni in familie nu a fost foarte inalt. Asadar..eram cu vreo 2 capete mai inalta decat ceilalti copii si o tanara aschiuta, foarte energica, aveam oarecum probleme cu mancarea, eram mofturoasa si nu vroiam sa mananc. Foamea de desene animate era mult mai mare decat orice spirit de gurmand copil, bunica mea imi pregatea mancarea pe cand incepea programul de desene animate, ca sa pot manca cu atentia distrasa. Destul de ..ingenios!
Am fost slaba si inalta pana la etapa pubertatii...atunci a inceput totul. Cred ca am favorizat si eu destabilizarea organismului prin aviditatea mea permanenta fata de dulciuri. Tot timpul am iubit dulciurile, nu mancam mult, dar consumam multe dulciuri - iubeam dulciurile, asa cum iubesc albastrul - de cand ma stiu
. Greseala fatala: clasa a 5-a ..imi amintesc ca mancam in principal CARTOFI PRAJITI cu branza topita cuburi Hochland cu smantana si castraveti murati de casa. Si dulciuri, in special ciocolata (nu amaruie, evident).Asa am inceput treptat sa iau in greutate, a fost un proces gradual, dar atunci nu aveam probleme legate de aspect. Nu eram grasa neaparat, dar slaba in nici un caz. In decembrie 2003 am primit primul calculator, eram la inceputul clasei a 9-a. Atunci am inceput sa petrec multe ore in fata computerului (alta dependenta pe care inca nu am reusit sa o inving), o viata sedentara, mancam seara tarziu, cu un program dexorganizat al meselor. In iunie 2004 am suferit un soc. Greutatea mea initiala se situa in jurul valorii de 65-66 kg (am impresia) - in iunie 2004 m-am cantarit si aveam 71,5 - 72 kg. A fost momentul in care am tras semnalul de alarma si s-a plantat samanta obsesie de a slabi. Toata vara lui 2004 mi-am petrecut-o tinand regim (hipocalorc evident) - ma abtineam sa nu mananc, iar cand o faceam consumam cantitati putine,inclusive batoane Fibrobar, Fitness etc - verificand mereu caloriile. In septembrie 2004, de ziua mea, eram mandra atunci posesoare a unei greutati de 58,5 kg. Am slabit 13,5 kg prin infometare si facand bicicleta. Efectul yo-yo a aparut in timp ... m-am ingrasat la loc pana la 65 kg in jumatate de an, dar greutatea a redevenit stabila. Si asa a inceput o viata nesanatoasa din punct de vedere culinar ( alimente cu putine calorii) sau putine alimete cu mai multe calorii. Nu am putut renunta la dulciuri. Nu m-a mai preocupat insa ideea de a mai slabi, eram in stadiul trairii primei povesti de iubire. Ochelari de vazut lumea in roz poarta doar indragostitii.
La sfarsitul lunii iunie 2006, in urma unui soc sentimental, nu am putut manca cateva zile . Cred ca a fost singurul moment in viata cand ma fortam sa mananc si nu puteam. In 4 zile am slabit brusc 4-5 kg. Atunci au incercat parintii sa ma trezeasca la realitate, da la realitatea cruda si rea, dura, dar adevarata. Primul meu iubit manifestase mereu o preferinta pentru femeile cu forme, asa ca trupul meu in forma de clepsidra a fost indelung "elogiat"
acum nu stiu daca sa rad sau sa plang de naivitatea acelor ani. Asa ca dupa ce ne-am despartit, am decis ca vreau sa slabesc si sa arat asa cum mi-as dori eu, nu dupa standardele altora si in nici un caz dupa cele ale persoanei care iti este langa. Am continuat cu regimuri hipocalorice brevtate de mine, netinand strict un regim consacrat, evident, cu fluctuatii de greutate si efect yo yo. In timp, pana la inceputul anului 2009 m-am mentinut pe la 59-62 kg cu plusuri si minusuri.
In martie 2009 m-am angajat la o firma unde aveam un program de 12 ore /zi. La influenta (indirecta) a colegelor de serviciu, comandam de la McDonald's sau de la restaurantul din apropiere junk food: hamburgeri, shaorma, pizza. Efectele nu au intarziat sa apara: am ajuns la 63-64 kg vara trecuta, dar partea agravanta a fost aparitia celulitei. A trebuit sa renunt la rochii si sa incerc sa ascund cat mai multe din oribilele dealuri si podisuri de pe coapse si fund. Apoi in septembrie 2009 m-am mutat din Timisoara in Cluj-Napoca si a reinceput cursa cu kilogramele, pe care, de aceasta data mi-am propus sa o castig cu orice pret.
Octombrie 2009: schimbare de decore, vise albastre, cunostiinte proaspete, colegi noi si entuziasti de facultate. Vantul schimbarii a reinsufletit visurile la siluete filiforme, alimentat si de comparatia (pe care, implicit o face, fara sa intentionam) cu o noua prietena. Ea , la randul ei, a fost o tipa catalogata de specimenele masculine ca "tipa cu forme" , asemenea mie, a slabit de la 67 kg intr-un an suficiente kg incat ajunsese la 48 kg. Am reinceput documentarea detaliata pe Internet, intocmindu-mi un plan mult mai structurat de actiune. Am reusit , prin vechile metode - "old habits die hard" (sad,but true) sa ajung iarasi la 59 kg, dar hotarasem sa nu ma opresc. Am crezut ca am descoperit panaceul care imi va rezolva frustrarile de moment, si am ajuns sa iau pastile de slabit (naturale - cel putin in teorie, desi inclin sa cred ca nu). Si-au facut efectul, am mai slabit 1,5 kg. Era 4 decembrie, inceput de iarna...a doua zi: examen partial - "datorita" marii "constienciozitati" caracteristice am incercat sa invat pentru examen si am realizat ca nu pot citi. Ma dureau teribil ochii, aveam o senzatie ce cu grue putea fi descrisa in cuvinte - simteam ca sunt uscati, iar cand ii tineam inchisi, niste dureri patrunzatoare ii sagetau. M-am speriat si acela a fost momentul crucial - am spus ca sanatatea mea este pe primul loc si am protestat impotriva ideilor aberante din trecut. Am facut o cercetare amanuntita pe internet cu privire la acele oribile pastile de slabit si m-am cutremurat citiind toate comentariile persoanelor care le-au utilizat. Eu am luat aproape 14 zile. In seara aceea s-a produs minunea!! Evrika! Si la fel ca Arhimende, sarind bucuros din cada de baie, o raza de speranta m-a facut sa schitez un zambet - am descoperit metoda Montignac, din intamplare. Cu o sete nebuna am citit a doua zi cartea lui Michel Montignac ce facuse inconjurul lumii in 1987 - :"Mananc, deci slabesc" si cu putinele alimente conforme de prin casa am inceput acest stil de viata (pe care din motive bine intemeiate refuz sa il numesc regim). Si de atunci sunt in plin proces de invatare si perfectionare..atunci am inteles ca toata viata voi descoperi lucruri noi. Terenul este mai mult decat propice...