[Lequin]

Copil crescut cu "nu te ridici de la masa pana nu termini tot!",refuzam sa mananc in copilarie,mai apoi uitam sa mananc in liceu,avand astfel intotdeauna o greutate normala spre mica,starnind mai apoi in primii ani ai facultatii chiar si invidii feminine.De la 16 la 21 de ani am avut intre 47-53 kg la 168 inaltime.Nu as putea sa spun ce mancam pe vremea aia pentru ca pe atunci mancarea nu constituia pentru mine un obiect de interes.
Ce s-a intamplat?M-am schimbat eu,mi s-au schimbat prioritatile,s-au transformat toate in jurul meu rand pe rand.Am pierdut pe cineva drag si am simtit ca mi-am pierdut radacinile,nu mai stiam CINE SUNT EU cu adevarat si nici ce VREAU.Am inceput sa am o viata tot mai dezordonata,nu dormeam noptile,mancam mult si aiurea,iar kilogramele s-au acumulat rapid.Observasem,dar nu imi pasa.
Am mai avut in acesti doi ani o tentativa de a slabi,si anume in 2 saptamani de hrana cumpatata am ajuns de la 74 la 67,dar abandonand scopul in favoarea placerii deliciilor imediate le-am recuperat in cateva luni.
Nu vreau sa zic ca de data asta e altceva pentru ca ar suna cliseistic.O stiu eu si e de ajuns.Si apoi vreau sa fie o "data",vreau sa fie filonul pe care eu mi-am ales sa il urmez.Nu vreau sa tin o cura de dragul de a slabi.Scopul meu este sa elimin problemele si neclaritatile,sa ma reconfigurez ,sa imi remodelez obiceiurile ca sa traiesc sanatos.Regimul Oshawa l-am ales doar pentru a-mi oferi un impuls,nu m-as astepta sa slabesc intr-o luna cat altii intr-un an ,pentru ca imi cunosc corpul,imi cunosc ritmul de slabire,imi stiu atuurile.Pentru mine este suficient sa scap definitiv de balonare,de senzatia de preaplin,(pe care partial le-am alungat) pentru a ma simti in forma.Slabirea ar veni doar ca o consecinta si in fapt ca sa incununeze niste eforturi.