[WhiteAngel]

Anterior postat de IoanaM13

Bună, WhiteAngel!

Eu m-am obişnuit aşa şi am ajuns la „pace” cu ortorexia.
Bine spui „sa ne oprim atunci cand este cazul, deci nu cand nu ne mai putem ridica de pe scaun ..”! Nu ştiu, eu una, de exemplu, mă simt plină de tot felul de substanţe oribile după ce mănânc ceva care nu e în acord cu principiile mele. Ştiu, ce-i drept, că în zilele noastre toate-s cu chimicale, injectate, etc, dar încerc, pe cât posibil, să aleg să mănânc acele alimente care au cât mai puţine minunăţii în ele.
Ce-i drept, la un moment dat tot există o scăpare.. Şi doar din cauza tentaţiilor la tot pasul. Am rezistat câteva luni, a mers bine şi sunt mândră. Şi mai mândră sunt de faptul că am reuşit ca, atunci când am avut momentele de mâncat în exces, măcar am mâncat din rândul produselor acceptabile (mă rog, nu vorbim de pâine).
Echilibru şi armonie, „reţeta” ideală pentru o viaţă sănătoasă.
Cât despre mine, am 17 ani şi sunt în clasa a XI-a. Încă de când mă ştiu am fost mai „dolofană” (purcicuţă în toată regula), şi am avut mari frustrări de prin clasa a IX-a în ce priveşte aspectul fizic. Am avut şi 80 de kilograme, mult pentru 1.70 m înălţime. De pe la sfârşitul clasei a X-a am decis să îmi schimb modul de viaţă, pentru că realizasem şi realizez că doar prin aşa o schimbare se poate modifica şi corpul. Am slăbit iniţial folosind tot felul de diete alese după ureche. Cred că cea disociată a reprezentat prima mea încercare. De prin august m-am apucat, însă, de sport, şi am devenit speriată de ideea că dacă nu am grijă de mine şi de modul în care mă alimentez, mă pot trezi cu tot felul de boli. De atunci, acord timp zilnic calculării caloriilor, a nutrienţilor în principal, etc, etc. Acum o lună-două am încercat dieta Dukan, de care am fost mulţumită, dar prea multe proteine mi-au afectat (ce-i drept, destul de puţin) rinichii şi am ales să nu mai continui aşa. De atunci, am un regim, dacă se poate numi aşa, al meu.
Am ajuns în spital din cauza mâncării. În ziua aia m-am simţit nebună.. Stăteam pe scaun în bucătărie, ţin minte şi acum, mama se uita la mine şi îmi zicea să mă opresc, dar eu mâncam şi râdeam... Trist. Am ajuns cam la 3000 de calorii (spun asta pentru că de obicei alimentele pe care le consum au puţine calorii, iar prin numărul ăsta se poate deduce şi cantitatea cât pentru un hipopotam).. Mi-a fost rău, nici prin provocarea vărsăturilor nu am reuşit să mă liniştesc, aşa că pac-pac la spital. M-au internat pentru investigaţii şi aşa am aflat că sistemul meu digestiv, în cea mai mare parte, e cam..dat peste cap. Am făcut o endoscopie, respectiv biopsie pentru helicobacter pylori.

Îţi mulţumesc pentru răspuns, WhiteAngel!

pai si acest lucru s`a intamplat pt ca a fost vreun aliment stricat sau pur si simplu din cauza psihicului? daca este a2a varianta chiar mi se pare destul de grav .. adica totusi, sa devii inconstienta din cauza sentimentului de vinovatie ?
eu cred ca am mancat si cate 5000 de cal intr`o zi ) acum 2 saptamani cu o prietena, ne`am chitit ca nebunele pe mancat prostii noaptea la filme pana ne`a venit rau .. in contextul in care amandoua avem probleme cu gastrita .. deci sa vezi arsuri dupaia

dar scumpa, nu trebuie sa te mai gandesti atata la mancare .. mananca ceea ce iti place, si micsoreaza portiile la alimentele pe care tu le consideri nesanatoase .. nu le elimina complet ca nu rezolvi nimic, decat frustrari

lasa numaratul caloriilor, este cea mai mare prostie ! vrei ca toata viata sa fii ghidata de niste cifre? si niste gramaje? mananca cat sa te simti tu ok cat iti cere organismul, pt ca el stie mai bine

Anterior postat de Michelina

Doamne fetelor ce citesc aici?! A trebuit sa caut si eu sa vad ce e ortorexia. Aveti 17 ani si in loc sa va bucurati de viata voi va mancati sanatatea cu tot felul de prostii, diete, obsesii. E bine sa incerci sa mananci sanatos dar sincer... la 17 ani ... ai alte griji si alte probleme. Nu mancati fast food toata ziua si dulciuri fara masura, mancati fructe, legume proaspete, faceti miscare si e de-ajuns.
Nu va impuiati capul cu alte prostii. Nu va mai ganditi toata ziua la mancare - ce mananc, ce nu mananc, cate calorii are , cate kilograme am...

la mine nu e problema ca ma gandesc la calorii, la ce mananc maine sau etc ..
la mine e problema ca am mustrari cand depasesc masura .. trec repede peste ele, dar totusi as vrea sa nu mai existe acele sentimente de vinovatie

Anterior postat de coco23

Draga Ioana, esti o fiinta puternica si matura

Ti-am citit povestea si cred ca multe fete de aici te inteleg cu siguranta.

Nu inteleg de ce ai ajuns la spital. 3000 de calorii e mult, dar NU atat de mult incat sa te aduca la urgenta....

Ce mananci in mod obisnuit?

de acord cu irina !