Acum poti sa te mariti din dragoste, exista optiunea asta. Sau poti sa nu te mariti deloc. Acum x ani erau vremuri grele (si acum sunt grele, e adevarat), multe femei se maritau ca trebuiau sa se marite si asta este. Acum cine nu vrea, poate sa stea si nemaritata, sa faca o cariera, sa fie lesbiana, sa traiasca cu 2 barbati sa faca ce-o duce capul. La fel si cu barbatii, trebuiau sa se insoare sa fie in rand cu lumea, sa aiba casa lor...aia singuri erau priviti altfel, ca neseriosi ...asa si cu femeile nemaritate erau privite cu mila oarecum, erau neajutorate cica sau femeia barbat. Asa era societatea. Asa mai e si acum de fapt in unele parti. Fiecare cu fericirea lui si cu ce-si doreste, eu asa cred. Cine vrea sa se marite din dragoste e fericit/a in cuplu cu sau fara copii, casnic/a sau nu...totul e sa te simti bine in pielea ta, a voastra, a cuplului adica. Asta este. Nu poti sa ai 3 copii, sa fii si femeie de cariera extraordinara si mama de vis si sotie iubitoare si casa curata si mancare prospata pentru copii si cainele scos afara si curatat la fund si fericit, si piata facuta proaspat totul si, si si.... Daca se impart treburile cu cap, e in regula. In fond asta este tzelul cuplului sa fie unit, sa fie una ca sa fie bine. Fara idei fixe si incrancenari, fara tensiune fara sens. Ceva de genul "sa facem totul ca sa fie bine si sa avansam/evoluam, dar grabindu-ne incet ca sa nu ne dilim, sa nu ne dam in cap pe parcurs, sa nu alienam copilasii, soacrele, pisicile sau cine mai intra la mijloc".
