[mika_me]

Anterior postat de brainiac

Mika mi-a cazut foarte bine sa aud ca nu sunt singura care duce lupta asta grea... Si eu am jucat handball in liceu si aveam un corp foarte frumos si nu am avusesem niciodata probleme de greutate. Ma mentineam intre 53-55 de kg. Nici nu mi-am pus problema ca voi avea vreodata probleme cu aspectul fizic si tot timpul cand intampinam vreun obstacol gaseam puterea sa ma ridic. Eram o luptatoare desavarsita! Ei de data asta nu am reusit sa ma ridic si nici macar nu am constientizat cand am inceput sa am primele simptome de depresie. Imi amintesc doar ca aveam zile proaste si mergeam sa iau ceva dulce sa ma simt mai bine. Si ma simteam! Simteam o usoara eliberare, iar dulciurile le-am asociat involuntar cu starea de "convalescenta" (ai mei imi faceau toate poftele cand eram bolnava si de obicei ceream ceva dulce). Nu am inceput cu cantitati exagerate dar azi asa maine asa si au inceput sa se puna kg. Mai intai am ajuns de la 53 la 60 apoi a inceput facultatea, stres mult, eram si boboaca, oras nou si schimbari majore, ceea ce m-au facut sa sar la 65 de kg apoi 67 iar primavara trecuta 73 . Atunci chiar m-am speriat tare! Cum ai spus si tu ma uitam la mine, vedeam ca am o fatza draguta dar nu era suficient... Eu doream corpul! Corpul si increderea... In timp am ajuns sa am si alte obsesii cum ar fi sa ma uit pe strada la toate fetele care erau mai slabe ca mine, faceam mereu comparatii intre prietenele mele si mine, ajunsesem sa ma izolez si de prieteni ca eram complexata de aspectul meu fizic si ma gandeam ca toti ma judeca prin prisma asta, evitam sa ma intalnesc cu colegii de liceu sa nu cumva sa vada ca dintr-o tipa sportiva am ajuns o tipa rotunda...
Felicitari si pentru kilogramele slabite si pentru ca nu te-ai atins de covrigei! Este un lucru extraordinar si iti doresc sa o tii tot asa!
In astia 2 ani am incercat sa adopt si eu un stil de viata cat mai sanatos, sa fac sport pe cat imi permitea programul (deci asa am reusit sa slabesc putin) si aveam perioade in care ma tineam de treaba si eram foarte determinata dar apoi intervenea neincrederea, frica si stresul si ma refugiam din nou in mancare. Vreau din tot sufletul sa gasesc calea care sa ma ajute sa rup acest cerc vicios caci cu siguranta nu vreau sa imi petrec restul zilelor traind astfel! Dar sunt sigura ca cu ajutorul vostru ma voi pune pe picioare si voi reusi sa imi schimb obiceiurile incetul cu incetul! Iti multumesc inca o data pentru cele scrise, a contat enorm!

daaa, si eu am dezvoltat o obsesie de a ma uita dupa fete pe strada, de a le analiza..prostia mea e ca ma uit atat de mult dupa ele, incat atunci cand sunt cu prietenul meu, il acuz deseori ca se uita, desi nu o face..pentru ca ma gandesc ca daca mie mi se pare atragatoare o fata, lui cu siguranta i se pare si mai si..
cred ca asta e unul din motivele pentru care imi doresc sa slabesc..vreau sa scap de aceasta mica boala a geloziei si de acest sentiment de nesiguranta..
iubitul meu ma mai alinta papusa..si am simt bine..dar m-as simti si mai bine, daca atunci cand m-as uita in oglinda as vedea nu numai o fata draguta, ci si un corp, nu perfect, dar cu dimensiuni decente si tonifiat
iti doresc mult succes in orice te vei gandi sa intreprinzi, pentru a ajunge o slabuta sanatoasa si fericita si sper sa legam o prietenie pe acest site..te astept oricand in jurnalul meu..si oricand simti nevoia sa vorbesti cu cineva, imi poti scrie..
repet, ma regasesc in 80% din ce ai scris tu..si eu am facut sport, dar cand eram mai mica..corpul meu a avut sansa de a se dezvolta intr-o forma frumoasa..si ar fi si acum, daca as fi slaba..
constructia mea e de clepsidra in mod normal..umeri drepti, talie care iese in evidenta, fund bombat..singurul dezavantaj pe care l-am vazut la mine mereu ar fi musculatura pirioarelor foarte dezvoltata( cum au majoritatea gimnastelor)..dar nu ar fi un capat de tara, daca acum peste muschi nu as avea si grasime..
muncesc suficient , zic eu, ca sa slabesc si sa ma modelez..si sper sa reusesc, in curand sa redevin cea care am fost