Sa spun si eu povestea mea.
Cred ca A4 nu imi ajunge.
Haz de necaz.
Eu nu am fost niciodata slaba, inca eram la liceu, si deja aveam fata durdulie, toate fetele de varsta mea, aratau foarte bine....
Pentru prima data cand am tinut un pseudo-regim, ii zic pseudo ca inca nu stiam cum sta treaba cu slabitul, doar bajbaiam, a fost prin clasa a 7.Fiind un liceu cu profil vocational, aveam ore pana tarziu, terminam pe la 6-7 seara. Noi aveam cantina si mama zilnic imi dadea bani ca sa mananc acolo. Intr-o zi am decis sa nu mai mananc la cantina, strangeam toti banutii pe care mi-i dadea mama, nu mai stiu ce mi-am luat cu ei....
Asa am tinut-o vreo 2 luni. Si am slabit, eram foarte fericita ca pot purta fuste scurte ca si fetele (incepuse moda mini jupe
)
Nu m-a tinut mult, a inceput sa ma doara stomacul, si am revenit la alimentatia de dinainte, si m-am ingrasat la loc.
Au trecut ceva ani.... Si prin clasa a 9, la sfarsit de an, pentru prima data m-am cantarit, aveam 68.5
Am ramas masca. nu mi-a venit sa cred ce
ajunsesem.
Atunci au aparut primele depresii, bocete in mijlocul noptii, mama nu stia ce sa imi faca.
In vara dupa clasa a 9 m-am apucat de regim, in primele luni am fost rationala, am facut sport, am mancat frumos si ajunsesem la 60.
Am facut cunostinta cu un baiat, dar dupa ce am iesit prima oara in oras, nu m-a mai cautat, stiu sigur ca din cauza kg (dupa un timp ne-am intalnit si avea alte intentii, dar mi-a trecut mie cheful de el). Nu am mai mancat nimic, o luasem razna, si in ultima luna de vacanta de vara am scazut pana la 51-52. Eram foarte fericita, dar in acelasi timp trista ca nu am fost luata in seama de acel baiat...
Dupa , incepuse a 10. Si in toamna, iar m-am pus pe mancat.
în jurul Crăciunului am totalizat în jur de 57 kg sau cum se spune mai corect a apărut şi groaznicul efect yo-yo. Urmau şi sărbătorile, deci, şansele de a slăbi şi de a reveni la vechea siluetă, erau compromise.
Şi uite că se termina şi clasa a 10… Ciudat că nu luasem mai multe kg, dar nici nu mai mâncam aşa mult, poate pentru că eram din ce în ce mai frustrată că redevin grasă.
Frustrarea urma să se termine în momentul în care am întâlnit o femeie în troleibuz, în timp ce citeam un ziar despre o dietă.
Probabil că ea văzuse ce citeam în ziar şi s-a grăbit să mă ajute cu un sfat.
Mi-a povestit că în tinereţea ei a făcut un fel de cură de detoxifiere, care a constat în punerea a 3-4 pliculeţe de ceai de muşeţel şi a unei lămâi feliate în apă fiebinte şi lăsarea peste noapte, deci un fel de măcerat.
După care, dimineaţa pe stomac gol acest ceai trebuia să fie băut şi doar la o jumătate de oră după aceasta puteam să iau micul dejun.
Mi-a promis că efectul nu va întârzia să apară…
Zis şi făcut. Din nou, îmi revenea ambiţia de altădată şi abia aşteptam să ajung acasă pentru a începe aceasta dietă “minune”.
Ce prostuta eram....
Dimineaţa la prima oră eram în picioare, se pare că funcţionează chestia asta când te apuci de o dietă
Deci, am dat pe gât licoarea… şi am simţit cum îmi trec toţi fiorii prin corp de acră ce era. Dar asta a fost o nimica toată.
Ca să fiu sigură de rezultat, am zis să fac şi mai mult decât o cură de detoxifiere…
Şi fără să stau pe gânduri am combinat acest ceai cu dieta pe care o aflasem din ziar când m-am întâlnit cu acea femeie.
Despre dietă ce pot spune, am mâncat toată ziua doar orez fiert. Acum nici nu mai suport mâncarea în care apare chiar şi un pic de orez.
Deci, marea minune de dietă am ţinut-o două săptămâni cap coadă. Am reuşit să ajung de la cei 57 kg la 49 kg. Pentru prima oară aveam să fiu foarte aproape de greutatea pe care mi-am dorit-o mereu.
O dată cu dietele mele care s-au terminat cu pierderea a multor kg m-am pricopsit şi cu o stare de sănătate foarte proastă…
Prin foarte proastă vreau să spun că am început să am deranjamente, mai întâi, mai puţin grave, iar mai apoi foarte grave, cu stomacul.
Toată chestia asta am luat-o în joacă…
Primele semne au fost dureri abdominale, care nu au fost băgate în seamă pentru că treceau foarte repede dacă mâncam ceva, deci, concluzia mea era că îmi e foame şi era timpul să mănânc. Mai aveam arsuri uneori, mici deranjamente… dar nimic semnificativ, spuneam eu.
Cel mai rău a fost peste doi ani, cand am mai ţinut o dietă “fără să vreau”, o spun aşa pentru că într-adevăr nu mi-am propus asta, şi atunci s-a pus capacul la toate…
Dupa acest regim, iar m-am ingrasat, pana la 55.
Eram a 12…
Eram foarte nervoasă, stresată, nu îmi găseam nicidecum locul, învăţam într-una, eram disperată că nu voi reuşi să iau note mari şi toate aceste lucruri mă făceau puţin câte puţin să uit când trebuie să dorm, când trebuie să mănânc…
Erau seri, în care brusc conştientizam că nu mâncasem nimic, şi atunci imediat mai ronţăiam ceva, erau seri când mă culcam fără să fi mâncat ceva vreo 2 zile…
Colegii îmi spuneau că arăt foarte rău, că am slăbit mult, dar parcă nu auzeam nimic, mai observam că nu îmi mai era bună nici o haină, dar preocuparea principală erau tot examenele.
Aşa a ţinut o lună şi jumătate. Şi cu 2 săptămâni fix înainte de bac, “sistemul” meu a cedat…
Într-o seară au început dureri groaznice de stomac, parcă cineva îmi băga mii de cuţite în burtă, îmi scobea răni şi mă tortura până adormeam după un pumn de analgezice.
A doua zi rău, a treia zi şi mai rău… aveam febră mare, nu mai puteam mânca absolut nimic, mă durea sfâşietor.
Am lăsat totul baltă şi am plecat acasă, la părinţi. La control s-a descoperit ulcer gastro-duodenal.
În consecinţă a trebuit să ţin un regim strict de 3 luni, să mănânc de 5-6 ori pe zi şi o groază de pastile.
Baculaureatul a trecut cu bine, am luat 10, dar m-am ales cu ulcer şi am rămas doar cu 45 kg… Am mai pus un pic inainte de facultate, aveam vreo 48 kg.
M-am văzut intrată la facultatea pe care mi-am dorit-o, totul părea să fie aşa cum am visat dintotdeauna, întâlnisem pe cineva, dar care acel cineva nu făcea parte din vis. Un an de zile cât a ţinut relaţia, kg nu s-au lipit nici o secundă de mine, ba slăbisem mai mult, ajunsesem să am 46 kg.
Aşa cum zice mama: “eram un set de tacâmuri pentru ciorbă”
. M-a epuizat şi m-a stresat fiecare zi petrecută alături. Cu toate că ajunsesem să fiu mai mult o umbră eu tot mă vedeam în continuare grasă. Cred că fenomenul se numeşte anorexie nervoasa.
Nu mai mâncam normal, îmi era frică să mă îngraş, cred că toate ţineau de fondul meu nervos pe care mi l-a distrus acel om fără inimă. Dar asta e o altă poveste, să revin la ale noastre cu dieta.
Deci, povestea veche cu dietele începe, practic, după acel an de relaţie.
Vara de după a fost ok, încă mă ţineam în frâu
, dar începând cu anul II au revenit problemele. Şi credeţi-mă că în această perioadă, din disperarea de a slăbi rapid ca nimeni să nu observe kg mele în plus, am încercat tot ce înseamnă în materie de dietă. La pastile nu am apelat niciodata. Slava domnului...
Deci ca să fiu mai precisă, prin semestrul I al anului II am revenit la 60 kg, încet dar sigur. Din păcate, nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat nenorocirea.
Abia când am ajuns acasă de crăciun am aflat de greutatea mea, am rămas mută când ledul cântarului mi-a arătat 60.
Iar, iar începea totul… Cât de obosită eram de toate blestematele astea de diete.
Aşa că, până după Crăciun nu am făcut încă nici o mişcare, dar prin februarie, mă apucasem serios, doar venea vara şi dacă iarna sub haine nu se observa grasa de mine, la vară, în costum de baie nu aveam unde să ascund grăsimea, bat-o vina.
Prima dietă pe care am încercat-o, a fost una extremă. Am mâncat timp de o săptămână doar ovăz. Ehh, cred că slăbisem câteva kg, dar ce folos că m-a distrus acea dietă şi după o săptămână m-am scăpat la toate bunătăţile care există pe lumea asta: merdenele, baclava… mmmm, yummi.
Deci, fără rezultat bun s-a terminat încercarea…
Renunţasem… Dar prin aprilie m-am îndrăgostit nebuneşte şi de atunci fiecare dietă pe care o descopeream din reviste, cărţi sau internet, era imediat încercată.Pot să spun că prima a fost cea cu ciorba de varză. Mi se întoarce stomacul pe dos când îmi aduc aminte de gustul ei. Dupa a venit regimul disociat....
Mi-a venit intr-un final mintea la cap si de atunci sunt pentru un stil de viata sanatos, cu alimentatie moderata, fara exagerari.