[Whaley]

Diana, multumesc mult! Sa stii ca eu nu sunt de felul meu o mare luptatoare, deci daca eu am reusit sa ajung pana aici, oricine poate. E o perioada in care e greu si trebuie sa te ambitionezi sa nu renunti, nu tsiu sa-ti spun cat, exact, dar cred ca vreo 2-3 saptamani dureaza pana te inveti psihic cu frustrarile (ca asta e partea care ne saboteaza in general, daca pornim de la premisa ca regimul pe care-l tinem e unul cat de cat echilibrat si rational nu e vorba de foame, ci de pofta si obiceiuri proaste).
Ce sa zic? La inceput ma motiva faptul ca ma simteam rau si ma dureau picioarele foarte tare de la greutate si fiu-miu incepuse sa misune in 4 labe, deci adio viata dulce de leganat copilu' in fata televizorului/calculatorului.... Apoi constiinta faptului ca sunt o vaca mare si grasa... scuzati limbajul, dar chiar asa imi spuneam pentru ca asa ma simteam... In momentul in care imi venea sa o las mai moale ma duceam in magazine si incercam sa probez haine. Aveam unul preferat, care avea cabina de proba luminata bine-bine i cu oglinzi pe 3 laturi, sa nu cumva sa imi scape ceva. Ma duceam acolo si cand vedeam ca nu ma incap decat haine cu multi X in fata L-ului nu-mi mai venea sa mananc protii vreo 3 saptamani. Pot spune ca momentul cel mai fericit pentru mine a fost acela in care mi-am putut cumpara o bluza de la raionul de oameni normali, nu de grase (aia a fost prin noiembrie, ca am si o conformatie mai ciudata, sunt lata in spate si umeri si port un numar mai mare la bluza decat la pantaloni).
Si "fraza mea motivationala" era una spusa de un personaj din "Friends", am si uitat cine era exact, parca sora lui Rachel... Mi s-a intiparit in minte, cred, de cand am vazut serialul si cand am ajuns sa tin regim mi-am amintit-o si mi-o tot spuneam, jumate gluma, jumate serios: "A minute on the lips, forever on the hips" Acum serios, cat dureaza sa mananci o ciocolata? La mine vreo 5 minute... Pentru 5 minute de fericire merita o viata de balena? Zau ca nu...