Ok, hai sa mai vedem ce putem "declara" si pe aici pt ziua de azi
Asadar
Azi au venit ai mei cu lucrurile mele, mi le-am urcat frumos sus in camera, am stat putin cu ei, apoi am mers in parc, apoi la cumparaturi (mi-am cumparat cantar
dar si prajituri
) si acum sunt inconjurata de saci pe care ar trebui sa-i desfac si sa aranjez lucrurile din ei, dar nu am chef. Sunt in weekend azi, nimic nu-i obligatoriu
Nu prea stiu ce e cu mine
Parca sunt prea relaxata, sau mi se pare mie?
Nu simt niciun avant, nicio dorinta, totul e deja facut, nu mai doresc nimic in plus sau in minus... Nu prea trec prin asemenea stari, dar se stie ca omul se plictiseste de prea mult bine
Da, cam asta ma caracterizeaza, nu ma pot urni sa fac nimic spre a slabi... Nici nu stiu daca imi doresc asta neaparat
Am fost si mai plinuta de atat, am fost si mai slaba, altadata cred ca as fi facut orice ca sa slabesc, insa acum nu mi se pare ceva crucial, e doar o imagine silueta asta a noastra
Mi s-a aratat de atatea ori ca persoanele slabe nu sunt fericite, sau nu din cauza asta, pe cand eu am fost de atatea ori fericita si fara sa fiu slaba, sau fara sa aibe legatura cu asta... Cand ma uit la alte fete, indiferent daca sunt mai slabe sau mai plinute ca mine, ma gandesc ca sunt persoane si ele, ca si oricine altcineva, si probabil au destule probleme zilnice incat sa le eclipseze constiinta siluetei
Cu alte cuvinte, nu ma uit cu ciuda daca vad o fata exceptionala, chiar ma lasa rece, si din nou nu ma recunosc, pentru ca altadata cred ca as fi facut orice daca mi se spunea ca o sa pot avea o silueta "fat free". Si iar, problema prajiturilor, altadata cred ca le evitam cu lunile, iar cand se intampla sa scape o abatere, era vai si amar, jalea de pe Pamant
Acum sunt relaxata, am vazut ca nu ma ingras excesiv de la o singura abatere, ba chiar ma binedispune, iar daca se depune, e in principal la bust (am remarcat cu stupoare si cu zambetul pe buze ca, de cand m-am lasat in voia ingrasarii, am crescut 10 cm la bust, iar in zonele cu probleme doar 5-8 cm
)
Of, sper sa ies din letargia asta, sa ma motiveze ceva sa slabesc cat mai am de slabit... Pana sa imi pun ceva in gand e mai greu, ca apoi, ma tin de plan pana il duc la capat
Stiu asta despre mine
Totusi, sper ca ceea ce am scris legat de cat de putin importanta poate fi problema spinoasa a slabitului, de care unele dintre noi ajung sa se tina cu dintii, sa le ajute pe unele fete prea axate pe slabit sa se gandeasca de doua ori daca intr-adevar merita atatea sentimente (vinovatie, frustrare, stress, teama de ingrasare, etc.) si atata bataie de cap o astfel de dorinta... O zi buna, draga jurnalule!