[jeny2105]

Anterior postat de Asistenta81

Draga mea, un jurnal il scri f repede, dar iti spun ceva.....mi-a tre o perioada sa ma imbarbatez incat sa am puterea de a scrie tot ce am scris, in urma la ceea ce mi-ai scris si m-a napadit plansul....nu dramatizez doar sa impresionez, nu am nevoie de asa ceva, dar as spune tuturor ca nu este zi sa nu ma gandesc la a-i mei PARINTI.....multa lume sa ne imbarbateze ne-au spus....cum trece timpul....ne vom mai reveni....Jur ca abea pot si sa ma gandesc, sa nu mai spun sa vorbesc despre asa ceva.....rana nu este proaspata asa este, ar nici vindecata..si nu v-a fi zllnic....am sora de 37 ani, frate de 36 ani, frate de 33 ani, frate de 32 de ani...toti casatoriti....unul macar din ei nu a spus vreodata ca cu trecerea timpului le-a mai trecut....toti suntem la fel.....prea buni mi-au fost parintii, prea tineri incat boala nu i-a crutat.....zinic as avea nevoie de ei, de sfat, de sprijin...pur si simplu sa-i vad , sa-i aud, sa-i imbratisez......coincidenta a fost ca ambii au decedat la 52 de ani si amandoi pe data de 17....doar ca la 2 ani diferenta.....Suntem ortodocsi...Mama f mult a fost cu Biserica, extraordinar de mult, era stalpul casei, sfatuitorul la toti.....si in ziua de astazi o pomenesc pe MAMA ....Preoti, Episcopul Albei Iulia si oamenii care au cunoscut-o....pt ca a fost o persoana mult prea blanda, calma, iubitoare, ocrotitoare....TATA la fel un tata devotat, bun.....si totusi inca nu inteleg dc a tre viata asta sa ii rapeasca.....Preotii ne spuneau......Dumnezeu ii iubeste si deaceea ii i-a pe oamenii buni din lumea asta plina de rautate......nu judec voia Lui Dumnezeu dar, oare noi totusi nu aveam nevoie de ei?.....stiu ca sunt situatii in care alti copii isi pierd parntii de micuti, chiar daca eu eram pe serviciu si mai maricica....tot aveam nevoie de ei.....
Viata merge inainte asa este.....dupa ani....m-am casatorit, nu am copil deocamdata, dar desii impartasesc timpul cu sotul credeti-ma ca tot simt lipsa din viata mea a parintiilor....
Acesta este motivul pt care m-am retinut sa-mi fac jurnal.....nu ma mai interesau kg acumulate pe baza stresului sau a neglijentei alimentare, dar sa-mi fi trait in schimb parintii.....s-au chinuit muuult prea mult inainte, apoi mi-au decedat amandoi in brate...........viata uneori e mult prea cruda....
Ma opresc aici ca abea mai vad sa tastez, m-au napadit toate alea..alea....
Multumesc pt rabdarea de a-mi citi tot jurnalul

azi am si ras cu fetele de pe forum, dar am si plans citind jurnalul tau
citind aici ma gandesc la sotul meu care imi zice tot timpul o vorba, mergi la parinti acum cat mai sunt ca dupa nu o sa mai ai la cine merge si cu cine schimba o vb...ai lui au murit unul dupa altul la un an diferenta tot cancer
nimeni nu ne poate da raspuns la intrebarea ta si a multor oameni, DE CE...asta e viata si tre sa o luam ca atare eu asa gandesc,e parerea mea
te pup si ai grija de tine stiu ca astfel de lucruri nu se uita dar incearca sa te impaci cu ele si sa mergi inainte
daca am papat vre-o litera scuze, doar lacrimile sunt de vina eu sunt asa mai sensibila de felul meu