Anterior postat de Narawen
Joi si vineri au fost zile nu prea bune pentru dieta.
Mi-am dus foarte putin de mancare joi... Am stat la servici 8 ore si pe urma, a trebuit sa raman inca 3 ore intr-o sedinta. Vineri am luat si ultima pastila contraceptiva din pachet... Dimineata am plans de nu am mai putut. Este enorm de multa presiune asupra mea la servici si acasa. Simt ca nu mai pot sa fac fata. A fost un efort enorm sa am un servici continuu si sa scriu doctoratul in 3 ani. Amandoua le-am inceput in acelasi timp, si cum sunt overachiever m-am impins pana peste toate. Acum seimt consecintele. Imi e foarte greu sa imi revin, nu am energie, nu am bucuria de a trai. Vreau doar sa dorm, sau sa stau intr-o stare de semiconstienta si sa ma gandesc la ale mele. La toate lucrurile pe care am zis in cei 3 ani... acum nu am timp,, acum nu pot...dupa doctorat...dupa ce trece asta imi va incepe viata. Viata mea nu a inceput inca. Sunt intr-un cerc vicios de munca atat acasa, cat si la servici pentru o persoana care nu ma apreciaza deloc si ma submineaza mereu (desi am cele mai bune rezulatate in departament - masurabile dupa standarde obiective si succesul de necontestat al studentilor in cadre de evaluare interne si externe institutiei). Vreau sa am mai mult timp pentru mine, dar mai presus de toate, as vrea, macar un pic, sa pot sa fac ceea ce imi doresc pentru mine...
Vreau sa slabesc...Sa am cateva luni sa devin slaba si frumoasa. Vreau sa pot sa fac doar asta, deoarece, de cand am inceput sa slabesc in urma cu 5 ani am crezut si cred cu toata fiinta mea, ca daca as fi slaba, as fi fericita.
Pentru mine e totul sau nimic. De aceea am avut doctoratul atat de lung, si ies de la servici la sfarsitul zilei stoarsa, iar studentii veseli. Trebuie ca ceea sa fac sa fie perfect, altfel, simt ca nu e nimic.
Obsesia cu slabitul vine din copilarie. AM fost mereu grasuta pentru ca eram indopata acasa cu prajeli, placinte, cartofi pai si alte gunoaie de astea pe de o parte, si pe urma etichetata zilnic balena esuata, mal, munte, picioarele ca stalpii de telegraf printre dinti inclestati si cu ura de catre un parinte, si tampita, cretina, *******, cu strambaturi de fata aferenta de catre celalalt. Acum am obtinut un doctorat summa cum laude, si simt ca ecourile negative ale celui din urma nu ma pot atinge. Dar, pentru toate datile in care mama m-a facut sa plang in hohote cand mergeam sa imi cumpar pantaloni, pentru ca ma indopa si pe urma radea de mine, pentru ca am hipotiroidism, si ei, oameni cu carte nu s-au obosit niciodata sa ma duca la niste analize cand vedeau ca explodez in toate directiile, sau macar sa imi explice ca te ingrasi de la mancat... TREBUIE SA SLABESC
Am realizat multe pentru varsta mea. Sunt un adult responsabil, imi fac munca impecabil, gatesc mancaruri sanatoase pentru familia mea, sunt mereu politicoasa si atenta cu cei din jur, imi platesc toate taxele la timp, pun bani lunar la banca si nu cheltuiesc niciodata bani aiurea (de ex, imi iau toate hainele de la outlet/ second hand). Din multe puncte de vedere pot fi considerata un partener ideal...si desi al meu ma iubeste... Simt ca nu pot, nu merit, nu stiu... sa fiu iubita complet cat sunt grasa... Ma simt urata si murdara si orice realizez e eclipsat de constiinta omniprezenta ca sunt grasa.
Visele mele nu au fost niciodata sa fac un doctorat sau sa am 10 pe linie. Vreau sa fiu zvelta si slaba si sa dansez. Ador sa vad corpul uman in miscare. De aceea imi plac atat de mult emisiunile gen SO you think you can dance. Vreau sa pot sa dansez ca in Ed Sheeran - Thinking out Loud la nunta mea... inclusiv saltul peste cap. Sa pot sa fac asta, inseamna ca am invins demonii grasimii. Si ca pot sa incep sa imi traiesc viata. Inseamna ca pot sa dau drumul la lanturile trecutului. Asa cum, facand doctoratul, simt ca pot lasa sa se scurga de pe mine orice comentariu legat de incompetenta mentala de la oameni limitati si rai...daca as face asta... m-as simti libera.
Nu pot sa discut cu nimeni problemele acestea. Fiind non stop ocupata cu studiul pentru burse si rezultate foarte bune, nu am avut timp sa ies cu prietenii, si in consecinta, lumea s-a indepartat de mine. Am tot zis ca, dupa ce trece doctoratul... voi avea timp sa traiesc si sa refac legaturile...Dar acestea sunt pierdute... si nu pot spune nimanui acest lucru. Viitorului meu sot nu ii pot spune aceste insecuritati ale mele... Nu vreau sa i se faca mila de mine... In ochii lui, sunt o femeie puternica si independenta. Si asa sunt in fata tuturor.
Asa ca acesta este jurnalul meu nu doar de slabit, ci si de vindecare. Unde pot a pun tot ceea ce ma roade. Pentru ca chiar daca nu am cui sa spun, macar scriind, ajuta.
Ceea ce e important e ca, de acum incolo, nu poate fi decat mai bine. Cred si sper acest lucru
|