Re: Jurnal Lavydor'
 

Re: Jurnal Lavydor'
 

Licurici, multumesc mult pentru randuri! Constat ca si prietenia virtuala ajuta foarte mult si experientele personale daca le punem pe masa...ne sunt de folos fiecareia dintre noi, fara doar si poate. Avem probleme comune, unele...personalizate dar sa te descarci si sa ti se intinda o mana conteaza mai mult decat pare. Sper sa ne cunoastem mai bine cu toate si sa tinem cu dintii de ambitiile noastre de planurile de materializare fie ca ar consta in slabit, in mentinere sau de orice alta natura. Va sarut!;;)

Re: Jurnal Lavydor'
 

Pfff, dupa ce a murit tatal meu (de ziua mea de nastere, cand am implinit 26 de ani si anume pe 25 august:D) fratele meu a plecat in Italia iar la 1 an de zile a luat-o si pe mama. Eu nu am vrut sa plec din tara ca eram multumita de munca mea, aveam satisfactii profesionale, financiare si personale dar a lovit criza si in tara si nu mai puteam supravietui cu un salariu de la 1700 ron la 1000 asa ca in August 2009 am venit la mama mea. In cateva zile il cunosc pe viitorul meu sot cand stateam la coada la o gelaterie:x, intr-o luna eram mutati impreuna si in 2 aveam nunta planificata. El spune asa: "lucrurile facute din scurt sunt cele mai bune" si are perfecta dreptate. Cand vine iubirea o recunosti, o simti si neputiinta nu te lasa sa o poti descrie:x. Am facut un curs de italiana, m-a ajutat mult, am invatat verbele, acum inteleg tot, dar imi este teama sa o vorbesc sa nu gresesc. Mai rad cu ai mei in casa (si parintii lui Dorin sunt aici de ani de zile) si mai vb in italiana, vb la magazile, cu vanzatoarele, mi-am luat rochita de mireasa singura, deci incet incet ma adaptez.Dar ca si munca, nu pot face orice, am rabdare, si sper ca ceva mi se pregateste si mie, ca un loc bun va fi al meu candva.:-* Cam asta e long story made it short!>:D<

Re: Jurnal Lavydor'
 

Va sustine familia in lupta cu kilogramele?
 

Buna fetelor,
Am cautat ceva legat de subiectul acesta si nu am gasit .Am spus sa il abordez cu voi si ma intrebam cat suport primiti din partea familiei, a partenerului de viata a celor cu care locuiti si impartiti frigiderul. M-am oprit la el caci sustinerea este la fel de importanta precum este si vointa personala de a slabi (cel putin asa cred eu). Nimeni nu vad sa se poata abtina deodata de la tot ce inseamna ALIMENTE INTERZISE si de multe ori comit greseli pe care evident ca le regreta sub forma unei constiinte incarcate sau a unei vinovatii de care parca nu mai scapam.
Sa va relatez un episod din viata mea legat de aceasta sustinere. Eram in facultate si locuiam la sora tatalui meu (7 ani am stat la ea). Ea si sotul ei foarte repede m-au convins ca erau niste oameni care traiau ca sa manance si nu numai greutatea lor foarte mare ma convingea de acest lucru cat si obiceiurile alimentare cantitative. Am inceput dieta, personalizata, alegand dupa mintea mea ce mi-ar trebui sa slabesc fiind pe la inceputul unei asemenea experiente (incearca sa mananci sanatos Lavinia) si cand nu ai toate "datele" nu te descurci de minune.Si asa imi era foarte greu si eram naucita de atatea informatii culese de la oameni (nu aveam calculator pe atunci), ei doi nu manifestau nici cea mai mica urma de vointa in a ma ajuta sau mai bine spus in a nu imi face rau...si incepea cosmarul: cartofi prajiti cu carnati CU GEAMURILE INCHISE, seara cand nici somn nu aveam de foame ii dadea cu gogosi cu miere, branzoaice, clatite...ma simteam intr-un infern, imi era efectiv rau de pofta si duceam sticla de apa plata la gura sa ma simt oarecum mai satula. Ziua mai era o solutie, te incaltai si dispareai de acasa dar seara ...unde sa te duci? Alt aspect: incepusem si eu pe langa scoala o munca, faceam asa cativa banuti care ma ajutau sa imi asigur un iaurt, mai stiu eu ce covrigei (ce credeam eu pe atunci ca slabeste...doh').Mi le mancau!!!! x-(x-(x-((unchiul meu bea destul de mult si cum sa ametea imi manca...bucatica mea de mancarica destinata pierderii in kg). A fost crunt, ce sa va spun dar fiind nevoita sa traiesc pe langa oameni care nu m-au ajutat si sustinut in privinta dietei m-am calit in asa hal incat am ajuns ca nimic sa nu mai reprezinta o tentatie, stiu ca NU am voie sa le mananc si imi iese din cap orice idee "sclipitoare" de a gusta...putin de tot!
Cine primeste sprijin si cine nu primeste ..sa dea un semn sa aflam si experientele voastre in aceasta privinta !>:D<>:D<>:D<
Servici usor si o zi cat mai reusita!

Re: Jurnal Lavydor'
 

Andra e ca un MUST BE si chestia asta: daca esti tanar nu ai experienta si daca ai experienta esti prea in varsta! Totul tine de bafta care o ai! Cand am terminat Facultatea de drept munceam ca si contabil-casier la un restaurant, crunt, nimeni nu ma primea plus ca pe timpul facultatii facusem numai ospatarie. Norocul a fost ca m-a angajat un domn, jurist la el la firma si m-a invatat foarte multe, dandu-mi si bani mai putini in prima faza si asa am inceput sa dobandesc experienta si sa fac foarte multe lucruri, sa cunosc personalul de la multe institutii publice etc. Trebuie sa ai rabdare! Aici ma simt cu un handicap ca nu stiu sa vb bine si ca atare intervine si teama de a deschide gura! De ce este in tara ce sa iti mai spun,e jale, probleme financiare in fiecare familie,pentru mine nu mai era de stat si odata cu venirea in Italia mi-a crescut nivelul de trai si nu mai am grija zilei de maine. E un inceput, cand voi avea munca va fi si mai bine! Te sarut si..servici usor pe ziua de azi!:x

Re: Cum vrei sa fie nunta ta?
 

Re: Va sustine familia in lupta cu kilogramele?
 

Re: Cum vrei sa fie nunta ta?
 

Ma simt foarte usurata cand mi se spune ca arat bine asa...parca imi ia povara unei diete de pe suflet, ramanand doar cu stilul de viata sanatos si cu o mentinere reusita!

Re: Cum vrei sa fie nunta ta?