Re: Jurnalul lui Janeline
 

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Doamne Janeline, este superb! Dupa ce ma impregnasem de atmosfera cursei datorita descrierii tale detaliate si rafinate, cand am vazut pozele, mi-au dat lacrimile!! Parca am simtit vibratiile multimii care va incurajeau si asteptau la sosire si in acelasi timp sentimentul pe care il ai cand ajungi "la capat" dupa o cursa lunga. Imi dau seama ce minunat trebuie sa fi fost. Am simtit "masajul" si mirosul uriasei Paella care mi-a lasat gura apa. Eu ador Paella! :)

[*76*][*70*]Bravo! Felicitari! Te-ai incarcat cu doza uriasa de incredere in tine de-aici inainte! Seb cred ca trebuie sa fie super mandru de iubita lui!

Mai banuiesc ca vei dormi si ca un ingeras in noapte asta!:)) Asa ca-ti urez ca inainte sa te culci, sa ancorezi bine bine in tine sentimentul din ziua de azi ca atunci cand vei fii intr-o situatie in care vei avea nevoie de curaj, determinare sau rezistenta fizica si psihica sa-ti aduci aminte de el si sa-ti curaj.

Te imbratisez si un somnic odihnitor si reparator, Champion ! :x>:D<:-*

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Buna,
multumesc inca o data pentru sfaturi si sugestii sunt minunate>:D<:-*...nu am alergat dimineata..pt ca vremea e oribila aici...si inca nu ma destula energie sa fac ceva sport dim in casa..ar tb..stiu ...si sa stii ca dupa cum te-ai descrisa ...parca l-ai descrise sotul meu...;)
O zi minunata si incantatoare>:D<:-*te imbratisez cu drag!

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Îmi fac rapid puțin timp pentru jurnal, azi ca niciodată n-am avut net mai prost și timp mai puțin pentru relatarea zilnică.

Două aspecte importante. M-am cântărit și măsurat și rezultatele sunt optimiste. Iar al doilea lucru important este că azi am mâncat foarte mult, prima zi de când am început dieta în care am depășit 2000 de kcal (2.150 kcal sau pe acolo). Dar nu-i bai, de mâine revin la 1500-1600 unde mă simt bine.

Deci:
1. Cântarul mi-a arătat azi 53,4 kilograme, asta însemnând că în ultimele 9 zile am slăbit 1,4 kg. Mă bucur mult. Ce să zic, nu-i rău, nu-i rău deloc. Nu mă așteptam să fie așa de bine, că doar am mâncat în fiecare zi pe săturate și media zilnică de calorii în ăste 9 zile a fost de vreo 1.500. Dar sportul, și sportul a fost mai mult, așa că legile naturii au funcționat țais.

Centimetrul mi-a arătat valori mai mici la sâni, talie, abdomen, șolduri și coapse, iar la restul - măsurile au rămas neschimbate (sau au crescut, cum e cazul antebrațului, care s-a umflat cu 0,50 cm, de mușchi, sper).
Așadar:
Bust - 85,50 cm (87 cm pe 26 martie - fetelor, rămân fără sâni)
Talie - 62,30 cm (63,40 data trecută)
Abdomen - 76 cm (77 în urmă cu 9 zile)
Șolduri - 92 cm (92,70 în urmă cu 9 zile)
Coapse - 51,50 cm (53 data trecută - aici e cea mai mare scădere de pe tot corpul)

2. Deci azi am băgat în mine, în special la cină, de parcă nu mai văzusem mâncare. Și-i ciudat, că mesele mele de azi au fost consistente și nu mi-a fost foame... Doar apetit foarte ridicat. Așa mi se întâmplă în perioada asta a lunii, de după ovulație, când îmi crește considerabil pofta de mâncare.
La micul dejun am avut cerealele integrale cu laptele de soia și câteva prune uscate, gustare mere și portocale, la prânz am făcut paste cu legume la cuptor și am mâncat cam multișor, vreo porție și jumătate (asta însemnând, pe lângă legume și 10 ml de ulei de măsline, vreo 100 de grame de paste uscate) iar la cină programasem salată verde cu tofu.

Dar socoteala de-acasă nu se potrivește cu ce-i în târg, că Seb a zis să coacem o pâine integrală pentru humusul ce-l voi face mâine și așa că am făcut pâine (cam 400 de grame de făină integrală și 150 de gofio de grâu, asta este o făină prăjită, ceva specific guanche, aborigenii canario). Iar cum aluatul a ieșit mai mult, am făcut și câteva turtițe pe plită (doamne ce bune au ieșit, că de data asta am pus și puțină drojdie și le-a făcut moi ca o cârpă). Și am mâncat vreo două turtițe, când s-a făcut pâinea - vreo patru felii (am copt-o într-o tavă scurtă de cozonac), vreo doi cartofiori copți la cuptor (era cina lui Seb, cartofi copți cu unt și pătrunjel, eu am băgat doar cartofi).

Cunoașteți sentimentul când mănânci și nu te poți opri, te mai duci pe canapea sau la calculator dar tot te-ai mai întoarce în bucătărie. Așa am făcut. Și mai dă-i cu muștar Dijon pe pâinea caldă, mai întinge în ulei de măsline, mai o roșie, mai o alună, uite cum s-au adunat peste 2000 de kcalorii. Sunt o păcătoasă a mâncării. Și cea mai rea parte nu e că am mâncat, ci că sunt plină și nu mai am chef și putere de sport. Acum e ora 21.20 și n-am alergat, n-am făcut nici aerobicul. Doar gimnastica de azi-dimineață poate intra la categoria activități sportive pe ziua asta. Nu-i nimic, o consider zi de răsfăț, deși cred că ar fi fost mai incitant dacă aș fi plănuit-o.

@AlexandraAndreea: Salutare și bine-ai venit în jurnalul meu. Sper din tot sufletul să-ți fie de folos timpul pe care-l petreci aici, citind gândurile mele. Vreau să înțelegi însă un lucru: nu sunt deloc un model de virtute, nu-s un guru al sportului și nici o entitate a dietelor de slăbit. Mă flatează enorm că îmi ceri sfaturi sau că îmi spui c-o să te inspiri din meniurile mele, dar mă și jenează, știind că sunt atât de departe de perfecțiune, de imaginea ideală pe care ți-o inspir eu.

Punctual, o să-ți spun:
-yoga este o chestie foarte faină, te ajută să te împaci mai bine cu universul, să găsești armonia în tine și în jurul tău; te relaxeză și te ajută să meditezi asupra vieții tale și vieții în general. E mai mult ceva spiritual decât fizic iar sfatul meu este să mergi la cursuri de yoga dacă ești doritoare să faci asta, și nu să începi în fața calculatorului, cu clipuri de pe Youtube. Pentru că toată ședința e mai mult terapie decât sport, iar dacă începi ca novice, acasă, pierzi toată ideea, te plictisești rapid de exerciții și posturi și zici că yoga nu-i pentru tine, etc.

-cărțile, literatura, fiind o formă de artă, sunt supuse subiectivismului. Așa că ce mie îmi place, pe tine te poate lăsa rece, să te indispună sau să te plictisească/obosească. Mi-a plăcut mult Scrinul Negru de Călinescu, dar nu știu dacă să ți-l recomand, adică e genul foarte descriptiv, e totuși un roman balzacian. Apoi, m-au impresionat Changi (King Rat) de Clevell, La răscruce de vânturi de Bronte, Mama noapte de Vonegut, Minunata lume nouă de Huxley, Punct. contrapunct tot de Huxley, 1984 de Orwell, Pe aripile vântului de Mitchell. Pe asta din urmă am citit-o în săptămâna de cură de purificare Oshawa, iar când vedeam cum Scarlett se luptă cu foametea din timpul războilui și de după, din perioada de reconstrucție, parcă cu mai mare recunoștință îmi mâncam bolul de terci sau de orez. :)

-cu părul meu e poveste lungă de 13 ani de zile. M-am tuns prima dată periuță în clasa a 9-a și de atunci de vreo 20 de ori și mai bine, poate. De un an mă tund constant la zero, doar de vreo trei luni nu-l mai tunsesem decât în părți și crescuse gen punk. Prea punk. Seb a propus să-l dăm jos așa că am băgat mașina de tuns în el. Sunt conștientă că multora nu le place și mulți chiar îmi zic da, ești interesantă, dar cred că ai fi mai drăguță cu părul lung. Numai că mie nu-mi place cum îmi stă cu părul lung, e subțire, se elctrizează repede, nu-i nici drept, nici ondulat și singura dată când stă bine e pe podeaua din baie, tăiat :D Acum trebuie să-l tund, că în trei săptămâni a crescut cam mult.
Când o să-mi fac puțin timp, o să intru în jurnalul tău să te cunosc mai bine. Pace și drum ușor în găsirea echilibrului >:D<

@pasiune: tulai, Ana, ce de vorbe frumoase mi-ai scris, că toată m-am înroși și m-am fâstâcit de numa-numa. Dar le-ai ghicit pe toate. Am zis că dacă ar exista un borcan ce se închide ermetic în care poți conserva sentimentele, trăirile, stările, promisiunile și curajul dintr-un anumit moment, apăi aș cumpăra un bax de astfel de borcane. De dormit n-am dormit ca un îngeraș că am văzut ultimul episod din Dr.House și acolo ei trataseră un criminal în serie ce-și mânca victimele iar asta m-a cam speriat, că nu suport nici gândul la un astfel de rău. Dar n-am visat asasini sângeroși, ci, ghici ce, dap, chiar mâncare, iar mâncare. Se făcea că cumpăram prăjituri de la cofetărie. Cred că ar trebui să-mi fac o prăjitură într-una din zilele următoare, ca să scap și de frustrarea asta din subconștientul meu. :)

@zozolina: mie îmi dă energie dimineața, ca să fac gimnastica, limonada neîndulcită. Dacă stomacul și dieta de mămică îți permite, poți încerca. De nu, altă chestie care dă energie și e mai blândă decât lămâia e mierea în combinație cu scorțișoara. Ori amestecate într-o ceașcă de apă fierbinte, ori simple, o linguriță de miere cu praf de scorțișoară presărat deasupra. Mobilizează-te, doar de tine depinde să-ți faci obiceiuri sănătoase! :-*

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Hola Janeline >:D<,

Ce masuratori de vis!:);;) Felicitari! >:D<
Si eu incep sa scad usor usor in masuratori caci blugii imi sunt deja largi la talie si solduri, aproape pica. Si abia i-am luat! :))D'apoi cand s-or mai lasa un pic...
Ma simt foarte lejera cu toata ca Dl. Cantar imi arata doar -200g azi fata de duminica.

Legat de calorii, intotdeauna cand vad ca "stagnez" cu greutatea sau ca am pofta de o chestie anume, mananc intre 2200-2500 kcal iar a doua zi intre 500-800 calorii. E o tehnica veche luata din lumea sporturilor pentru a relansa metabolismul. ;)

Cand ai timp, pune-mi si mie o reteta de turtite si de covrigei te rog ! :xSalivez de fiecare data cand descrii ce bunataturi ai mai gatit! Eu la cura nu am voie cereale care contin gluten dar ma duc si iau faina FARA gluten sa-mi fac retetele si sa mananc in zilele de post. :)

Cu drag, :-*
Ana

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Salutare, Alexandra!
Cu yoga de pe internet nu am nicio problemă, doar că trebuie să găsești niște cursuri bine făcute. Adică profesorul de yoga să explice foarte mult fiecare procedeu, fie cât de simplu, de exemplu respirația care este cea mai importantă verigă în echilibrarea energiilor din corp. Eu când am decis să încep să fac yoga, că toată lumea vorbea de beneficiile ei, am căutat pe net, tutoriale și clipuri. După două săptămâni de făcut exerciții de yoga câte 30 de minute în fața calculatorului, am renunțat. Da, am păstrat în exercițiile mele matinale de înviorare câteva procedee, vreo două pentru relaxare și vreo patru pentru întinderea mușchilor. Doar atât. Acum, de patru ședințe de când merg la cursurile de yoga de pe plajă, am și înțeles de ce am renunțat în trecut așa repede la yoga. Pentru că nu l-am înțeles, n-am pătruns în spiritul acestui mod de lucrare a corpului și a spiritului. La asta e bun profesorul, că e lângă tine, vede ce faci greșit, explică totul, vorbește în continuu despre cum să respiri, cum să-ți relaxezi părțile corpului, cum să-ți deschizi părțile corpului; cu ochii închiși, te agăți de vocea lui (e generic când zic lui, că la mine e profă) și absolut orice tensiune, supărare, tristețe, stres, totul - dispare. Te învață cum să fii recunoscător energiilor telurice, soarelui, pământului, apei, focului, predă iertarea și armonia, e fascinant.
Toată experiența asta eu n-am avut-o cu filmulețele de pe net.

Am văzut că ai scris că n-ai luat la buget la medicină și înveți un an ca să dai la următoarea admitere. Cum ai intuit și tu, asta poate fi un mare avantaj pentru tine. Nu doar că ai timp liber, ci că ai un an să-ți pui ordine în gânduri, în stările sufletești, în dorințe. Australienii, americanii și alte popoare, după liceu își iau un an sabatic. Adică amână colegiul cu un an pentru a călători, a fi liberi, a se iniția în tainele vieții. Privește acest an astfel. Fă o călătorie spirituală în tine, cunoaște-te și vezi ce-ți place. Experimentează și alege. Ai cel mai prețios dar din toate: timpul.

În Tenerife am emigrat la începutul lunii martie 2010. În general am făcut cam ce-am vrut, iar când am gândit că vreau să trăiesc la soare, lângă mare, cu plajă și palmieri, mi-am zis că nu mă poate opri nimic. Eu nu cred în bariere, în hotare și în noțiunea de cuib. Gândesc că lumea e a tuturor, toate țările sunt sau trebuie să fie deschise pentru toți oamenii și fiecare să colinde și să trăiască oriunde, sub soare să fie. Nu consider că omul trebuie să moară acolo unde s-a născut și nici că trebuie să trăiască într-un loc toată viața. Dacă vrea la tropice, să se ducă la tropice. A învățat destul din experiența asta și vrea pe un ghețar, să se ducă pe un ghețar. Din fericire, cam în direcția asta gândește și Seb, așa că nu ne-a luat mult să ne dăm demisia de la ziar (amândoi lucram la Adevărul) și să venim în Insulele Canare. De ce aici? Păi explicația e simplă: e insulă, înconjurată de ocean, valuri, cald tot timpul anului, 350 de zile de plajă pe an, e în UE, nu e necesară viză, etc.

Spor la învățat (biologia nu mi-a plăcut niciodată prea mult) și caută tu singură să-ți găsești niște hobiuri, că pe tine trebuie să te reprezinte (că degeabă îți spune cineva de pe forum sau din grupul tău de prietene că ce fain e șahul, sau pescuitul, sau mersul cu caiacul dacă nu ai nicio înclinație spre vreunul). O chestie de la care poți porni este ca pasiunea asta nouă pe care o cauți să fie legată de natură, adică să te scoată afară din casă :D

Multe îmbrățișări călduroase! >:D<

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Re: Jurnalul lui Janeline
 

Bună, Ana!
-200 de grame de pe o zi pe alta? Sau n-am înțeles și e vorba de măsurarea săptămânală? Știu că te stresează într-o oarece măsură cântarul, dar dacă ai scăzut în centimetri, bucură-te. Nici nu e nevoie să-ți mai spun eu asta, că știi mai bine ca mine, dar relaxează-te, nu te mai gândi la kilograme, ele o vor lua la vale când le vine timpul. Deocamdată are ce să te satisfacă, ai rezultate cu micșorarea măsurilor la haine :) Știi că eu am slăbit doar 200 de grame în 10 zile de detoxifiere Oshawa și chiar m-a indispus o leacă. Așa încât săptămâna de după nici nu mi-a mai păsat de kilograme că am văzut că-s mai suplă, Seb îmi ziceam mereu că e vizibil că slăbesc, așa că ieri m-am dus să mă cântăresc cu gândul că nici nu-mi mai pasă ce valoare arată. Da, mi-a făcut o mare bucurie că am ajuns să cântăresc 53,4 kg, dar asta nu e nimic pe lângă ce-am simțit când am văzut centimetrul că-mi arată la coapsă 51,5 iar la șolduri 92 cm.

Legat de tehnica de relansare a metabolismului într-o fază de stagnare, mulțumesc tare mult că mi-ai zis, nu știam și acum simt că am o armă puternică lângă mine pentru o posibilă perioadă de platou (că mă cam aștept să se întâmple).

Covrigii se fac foarte simplu, dar te cam solicită la frământat. Poți folosi alături de făină integrală de grâu și alte cereale care-ți plac (și care n-au gluten), fierte sau dacă sunt fulgi, doar înmuiați în apă. Adică poți pune mei fiert, eu am pus vreo 100 de grame de mei la 400 de grame de făină de grâu, și au fost mai dulci decât în mod normal. Sau fulgi de hrișcă, nu știu cum stau cu glutenul, înmuiați și apoi încorporați în aluat. Așadar, sare dizolvată în apă călduță (eu puneam cam 300 de ml de apă pentru vreo jumătate de kilogram de făină/cereale sau mai puțin dacă aveam și fulgi înmuiați în apă) și faci coca. Eu n-am folosit drojdie sau agenți de dospire, că în regimul Oshawa nu sunt permise, dar n-a contat, că și a doua zi covrigii erau moi și proaspeți. Vezi să nu fie coca prea tare, că atunci sigur poți să-ți rupi vreun dinte după ce se răcesc covrigii. Mie prima experiență mi-a ieșit nasoală, că am pus puțină apă la aluat, și când rulam covrigul, se făcea ca un tub, căpăta gaură pe mijloc.

Așa, să revin. Frămânți vreo 15-20 de minute aluatul, îl lași vreo jumătate de oră să se odihnească, așa, de chimie, că cică se întâmplă ceva de bine cu cerealele, apa și sarea, deci chiar dacă nu are ce să dospească, trebuie să stea o jumătate de oră. Eu când mă grăbeam, o lăsam și doar 15-20 min. Apoi iei aluatul, îl pui pe blatul de bucătărie ce a fost presărat cu puțină făină, îl mai frămânți puțin, dacă e prea tare îți uzi de câteva ori mâinile și-l mai înmoi, dacă e prea moale mai încorporezi ceva făină. După asta, îl împarți în părți egale, din vreo 500 grame de făină îți ies vreo 12-14 biluțe cam cât o mandarină mică. Vezi tu, experimentezi. Iei biluțele pe rând și le dai forma aia de cârnăcior, le rulezi până ajung de grosimea dorită de tine (că nu mai crește la copt, așa că poți să faci covrigii exact cum vrei de groși) și apoi lipești capetele.

Înainte să pui covrigii în tava deja încinsă a cuptorului, vezi să aibă puțină făină pe fund, ca să nu se lipească. Dar oricum, când le dai forma, îi pui lângă tine pe blatul de bucătărie care e presărat cu făină, deci se lipesc ei singuri de ceva pudră. Poți să-i spoiești cu puțină apă și să presari ce semințe vrei, de mac, susan, pin, chimen, poate chiar sare. Îi dai la cuptor direct la 220 de grade și-i lași vreo 25 de minute. Dacă-i vrei mai prăjiți, temperatura cuptorului să fie pe la 250. Asta-i tot. Îi lași pe tavă până se răcesc și apoi îi păstrezi în pungi de hârtie sau de bumbac.

Să-ți zic cum am făcut turtițele de ieri. La aluat am folosit drojdie și pentru că era cam multă cocă pentru tava de cozonac, am format pâinica și restu de cocă am împărțit-o în biluțe ca pentru covrigi. Dar le-am întins cu făcălețul până s-au format turtițe de vreo 12-14 cm în diametru și vreo 5-7 milimetri grosime. Am dat drumul la un ochi de plită la nivelul 2 (din 6) - poți folosi și o tigaie anti-aderentă, nu pui deloc ulei - și am pus prima turtă. Câteva minute pe o parte, până se rumenește ușor, mai puține pe cealaltă parte. Vezi cum îți place. Prima mi-a ieșit cam tare, ca și când n-ar fi avut aluatul drojdie. Dar următoarele - moi cârpă, că deja avuseseră timp să se dospească. Poți să le faci cât de groase vrei tu, dar se mărește timpul de coacere. Eu le fac subțiri pentru că n-am răbdare, îmi plouă în gură. De cele mai multe ori, turtița se desprinde în două. Dacă o tai într-o parte sau pe jumătate, o poți umple cu ce-ai chef - guacamole, humus, etc.

Mult sport! >:D<