[happygirldiana]

M-am cantarit si se pare ca nu am pus nimic cat am fost la spital. Bine, adevarul e ca numai la asta nu m-am gandit, dar nici nu prea am mancat, nu prea am reusit sa ma adun. Am ciugulit mai mult, ca sa nu ma ia lesinuri si sa pot fi alaturi de copil.
De azi reintru in normal cu mesele, as vrea sa ma apuc si de sport. Ieri nu am reusit, am inceput dimineata destul de prost, apoi am mers la plimbare cu copilul, apoi vizita la nasi pentru ca i se facuse dor sa se joace cu copiii lor si am ajuns acasa la 11 aseara. Azi mergem din nou, dar sa vad cum ma mobilizez acum de dimineata.
Zi buna!

[lidiuta]

Zi buna si spor la toate, inclusiv la sport!

[happygirldiana]

Anterior postat de lidiuta

Zi buna si spor la toate, inclusiv la sport!

La fel, Lidi!
Multumesc!

[lidiuta]

Weekend plăcut! Sper că aţi depăşit momentele grele şi că cel mic îşi revine.

[happygirldiana]

Buna dimineata!
E pe drumul cel bun, spre vindecare, vineri a repetat analizele, au iesit binisor, dar inca mai are greata asta dimineata, are un reflux gastroesofagian si ceva mucus in spatele nasului, care curge pe peretii gatului, cumva. Dar nu mai e asa speriat, s-a mai relaxat si el si eu putin.
Astea sunt noutatile... Nu reusesc sa ma mobilizez pentru sport.

[lidiuta]

O zi bună, spor la toate!

[Un Pai Roz]

Multa sanatate celui mic, ma bucur ca sunteti pe drumul spre mai bine. Felicitari pentru puterea de care dai dovada

[happygirldiana]

A venit vara si caldura, vremea de plaja si nici nu am apucat sa imi dau seama cand a trecut timpul cu toate intamplarile din ultima perioada. Suntem mai bine, dar persista senzatia aia de nod in gata la copil, asadar vom merge si la ORL pentru a fi siguri ca nu sunt cumva polipii de vina, desi el nu tuseste, nu vorbeste nazal, nu sforaie etc. Trebuie sa gasim cauza acestui simptom, candva, cumva, undeva.
A venit si vacanta copilului, maine e ultima zi de gradinita din viata lui, cere in vacanta la bunici dar eu sunt disperata si speriata sa nu cumva sa se simta din nou rau si sa o luam de la capat. Nu reusesc sa scap de teama asta, de emotiile astea cand il aud ca il mai doare ceva, sau simte nu stiu ce pe nu stiu unde. Am o constanta teama si grija care nu ma lasa sa ma bucur alaturi de el de venirea vacantei , de plecarea la bunici. Gandul ca urmeaza alte controale si ca ar putea fi nevoie de interventie chirurgicala imi dau fiori.

Cand am inceput 2021 am spus ca va fi vara mea, ca anul aceste voi merge la plaja fara sa ma ascund in locuri putin populate, voi purta bikini si nu pantaloni rin aceia scurti subtiri de baie... Iata ca a venit vara si eu sunt cat dulapul si nu stiu cum sa mai evit mersul la plaja, cand cel mic tot cere si vrea. Cel mai probabil va merge cu sotul.
Nici astavara nu eram fotomodel, dar la 81 cat aveam atunci, eram, totusi, altfel fata de cum sunt acum la 88...
Trist dar adevarat.
Si mai trist e ca nu mai reusesc sa ma mobilizez. Sunt plina de frustrari, satula de tot si nu reușesc sa imi pun ordine in ganduri, in mese, in activitati. Doar as dormi. As dormi si nu as vorbi cu nimeni. Simt nevoia de tacere si de singuratate, sa nu imi intrerupa nimeni gandurile, sa nu vad si sa nu fiu vazuta.

[lidiuta]

Diana, e tare emoţionant mesajul tău.Trăieşti intens suferinţa copilului tău, eşti îngrijorată şi frustrată că nu te poţi ocupa puţin şi de tine (şi da, meriţi să te ocupi de tine zilnic, în ciuda tuturor problemelor!).
Chiar dacă te-ai mai îngrăşat, ar fi bine poate să mergi cu familia la plajă, cu siguranţă băieţelul se va bucura, lui nu-i pasă de kilogramele tale (nici celor de pe plajă, sunt convinsă, în fond nu dai socoteală nimănui), ci are nevoie de prezenţa ta, de dragostea ta.
Indiferent de ce se va mai întâmpla, de eventualele probleme de sănătate ale lui, încearcă să nu mai stai cu inima la gât, cum se spune. Copilul simte instinctiv aceste emoţii negative. Poate şi simptomele fizice de aici vin, din prea multe griji, emoţii, din sentimenul exacerbat de nesiguranţă; poate şi perioada pandemiei a lăsat urme, a lăsat cam peste tot/toţi. Tocmai de aceea, să ne bucurăm de cei dragi în fiecare zi. Viitorul chiar nu ne aparţine. Ne aparţine clipa de faţă, pe care s-o trăim frumos, cu recunoştinţă, cu simplitate şi fără stresul legat de greutate.

[happygirldiana]

Da,Lidi, am acumulat ceva frustrari si griji si frici...
Incerc sa fac ceva cu asta. Nu prea imi iese. Desi starea copilului e una buna acum, ma ingrijorez totusi pana reusim sa vedem si un orl-ist... Sper sa fie bine...