[lidiuta]

Diana, în contextul actual sunt speriaţi adulţii, darămite copiii! Dacă sunteţi deschişi către credinţă, l-ar ajuta să-i citească părintele rugăciunile pt frică. Plus spovedit şi împărtăşit. Mai e şi calea psihologilor, dar e costisitoare şi cere mult timp, iar de cele mai multe ori e greu să găseşti din prima un specialist bun. Prima soluţie e gratuită.
Frica de suferinţe se vindecă cu iubire.. deci arătaţi-i multă, multă iubire. Aşa se va simţi ocrotit chiar când nu e lângă voi.

[butterfly30]

Anterior postat de happygirldiana

Daca acum aproape doua luni eram undeva la 80.5-81, acum ma invartesc in jurul a 82.5-83 de kile. Am pus si vad, simt pe mine. Mananc la fel. La fel inseamna cafea de dimineata, la pranz mai mananc cu colegii uneori, dar rar, de obicei doar rontai alune, singurele care nu imi pica greu la stomac cat sunt la serviciu. Cina acasa, de regula mancare gatita, o ciorba, o tocanita, daaar, aici vine problema, am seri cand mai stam la povesti/desene/jocuri si mai spargem cate o punga cu chipsuri... In rest apa. Apa multa... Ma simt usoara in felul asta, nu stiu ce program de masa asta e asta dar nu ma simt supraincarcata. E drept, rontaielile din ultima perioada au pus pe mine "bonusul" asta de kile dar imi propun sa incetez cu ele.
Sport nici vorba, ajung acasa dupa ora 18 avand in vedere ca fac naveta, singura miscare este intre departamente, nu mereu depasesc 2000 de pasi zilnic.
Perioada incarcata la serviciu, desi imi imaginam ca o data ce trece vara, se termina si perioada aglomerata. Slava Domnului, nu e asa. Este de lucru mereu, mereu altceva, ma tine ocupata si mereu invat lucruri noi, desi am aproape 6 luni de cand lucrez aici.
Traversam o perioada dificila cu copilul, trece prin niste momente de slabiciune si spaima pe care nu stie cum sa le gestioneze, iar eu incerc din rasputeri sa il ajut. Se confrunta cu teama de a nu pati ceva, are nevoie de sustinere si promisiunea ca a doua zi nu va pati nimic, ceva l-a speriat si, desi clinic este sanatos, isi induce dureri. A vazut accidental o stire despre o fetita oarba, l-a impresionat foarte tare si speriat, in egala masura, incat se teme ca va orbi, ca nu ii bate inima cum trebuie, ca il doare una, ca il doare alta si asta ii influenteaza si activitatea la scoala. Daca pana acum era fericit si incantat de scoala, in ultimele doua saptamani plange so se teme ca va pati ceva in lipsa noastra. Cautam solutii, incercam sa il ajutam, sa il sustinem dar este dureros sa iti vezi copilul in starea asta... Avem un stres continuu...
Sper sa gasim o cale si sa rezolvam aceasta problema.
Stiu ca nu este un forum despre asa ceva aici, dar uneori simti nevoia sa te descarci. Sa mai usurezi putin sufletul...

Toți copiii trec prin aceasta etapa. Eu nu ii las la știri, dacă sunt ei in camera televizorul sigur e pe desene. Și la radio schimb. Le povestesc eu știrile, filtrate și explicate. Uneori ma sperie pe mine, eu clar nu au toate instrumentele pentru a le gestiona. Pe ai mei i-a ajutat foarte mult filmul Întors pe dos, unde explica pe înțelesul copiilor ca și frica, și tristețea sunt normale și ca au un rost în viata noastră. Ce îți recomand este sa să ii spui mereu ca îl înțelegi, ca teama lui este justificata, și sa ii explici ce ar trebui sa facă pentru a preveni sau a ieși din acea situație. Eu le-am explicat la rece ce sa fac în caz de cutremur, incendiu, accident, rămas încuiat sau blocat undeva, în caz ca se pierd, în caz ca sunt abordați de necunoscuți, etc.