[glimmer]

Cea mai mare problema a copilariei si adolescentei mele au fost remarcele primite din partea mamei care avea grija sa imi reaminteasca ca sunt grasa de fiecare data cand puneam ceva in gura. Ma simteam foarte prost din cauza asta, plangeam, am avut si discutii cu ea in care i-am spus cum ma simt. Se oprea o perioada dupa care incepea din nou. Cel mai greu mi se pare sa primesti astfel de cuvinte din partea cuiva apropiat.

Colegii nu m-au necajit niciodata, nici nu am fost atat de grasa incat sa am nevoie de porecle, au avut alte "tinte". Mi se pare un lucru foarte josnic sa comentezi despre greutatea cuiva daca nu stii din ce cauza arata asa cum arata. Daca totusi vezi ca persoana respectiva mananca numai junk food si se mira de ce ocupa 2 scaune, cred ca ar avea nevoie de o palma de trezire la realitate, data totusi intr-un mod elegant.

[Anca77yvb]

cu totii am trecut prin astea .. pe langa faptul ca atunci cand cumparam haine vanzatoarele sunt niste proaste ........ macar macar lasa-ma sa incerc haina aia ... am patit de atatea ori sa imi spuna ca nu imi vine o haina un costumas ... si cand l-am incercat imi venea ....... m-am saturat de ele ........... sau sa imi dea pataloni o marime imensa .......

[astridromanov]

N-am avut niciodată probleme de acest gen, până în urmă cu câteva săptămâni. M-am întâlnit cu un prieten care nu m-a văzut de jumătate de an. Îl văd cum zâmbește larg, mă ia în brațe și-mi spune un sincer ”Felicitări!”. Eu: ”Pentru?”; El: ”Pentru bebe!”. Eu:”Care bebe?”. El: ”Păi nu ești gravidă?”. Eu, înțelegând în sfârșit și înroșindu-mă ca focul: ”Dragul meu, sunt doar grasă, nu gravidă!”.
Dar nici nu vreți să știți ce rușine mi-a fost. Nu m-am simțit jignită, ci doar rușinată foarte tare.