Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Draga Ana,

Te inteleg foarte bine in ceea ce spui si despre tine si despre sotul tau. Eu in general aveam cealalta problema: fiind anorexica eu trebuie sa ma lupt sa mananc, iar postul este un prilej deosebit de bun sa ma tin infometata. Ceea ce nu e bine, dar daca mi se serveste mancare, fac nazuri in genul: "Ah, dar asta are foitaj, deci nu o mananc", "Graul/Malaiul/Pilaful/Pastele/Painea au multe calorii, nu le mananc", etc. Dar stii ce? Mi-am dat seama in sfarsit ca si chestia asta e subiectiva: o lingura de halva -- care e o bomba calorica -- nu e cine stie ce. Bine, daca mananci toata bucata de halva odata.... ma rog.

Asa e si la tine. Tu te lupti acum nu cu mancarea ci cu pofta. Sa stii ca poti sa slabesti fara probleme si mancand orice mancare de post (inclusiv numai paine in fiecare zi). Dar trebuie sa mananci numai de foame, nu din pofta. Daca mancarea te sminteste, uita-te la ea cum te-ai uita la o splina infectata sau la un buboi plin de puroi. Stiu ca e foarte greu, iti inteleg ciuda, dar uite ce cuvant foarte destept a spus parintele meu duhovnic despre post, si care trebuie extins si la dieta:

"Postul de mancare e foarte greu. E cel mai greu lucru din lume. Dar postul de mancare si de pacate deopotriva, acela este usor!"

Parafrazat: daca te uiti la post ca la o deprivare de toate lucrurile care iti plac tie, normal ca esti nefericit. Dar uita-te intai la lucrurile de care te lipsesti si gandeste-te: oare ce fel de homo sapiens sapiens sunt eu daca imi curg balele -- scuzat-i expresia -- si nu ma mai pot gandi la nimic decat la o halca de carne. Oare sunt dependent de lucrurile astea? Si ce se va inampla atunci cand le pierd, sau nu le mai am pentru o vreme? Merita deci sa fii dependenta de asa ceva? Spune si tu! Daca te uiti la post si la dieta ca la o schimbare de viata. la o devenire dintr-un mamifer plin de hormoni si instincte si dependente, la un om echilibrat, care iubeste viata si lumina si nu se gandeste mereu numai la mancare, atunci vei vedea ca e mult mai usor.

Deci nu te gandi ca tii dieta. Gandeste-te ca iti schimbi viata. Incepe sa explorezi putin noile posibilitati, asa cum fetita ta exploreaza acum lumea inconjuratoare. Si ce daca nu mai mananci cartofi prajiti? Poti de exemplu sa amesteci cativa cartofi intr-o salata orientala, sau sa iti faci un borsulet de legume cu cartofi (nu se mananca seara). Sau poti sa inlocuiesti cartofii cu alte legume: stii ce buni sunt dovleceii facuti in forma de cartofi si prajiti la gratar? Iar piureul de conopida e cel putin la fel de bun ca si cel de cartofi!

Iti place coliva? Bun, de ce nu faci din cand in cand grau fiert si il mananci asa, fiert cu sare (cate o cana de cafea o data)? Poti manca si coliva la pomenirea mortilor, dar numai 1/2 de pahar. Restul il pui in frigider si il mananci dimineata, cate 1/2 de pahar pana se termina. Inlocuiesti orezul cu naut si mazare. Stii ce buna e varza fiarta in bulion de ciuperci? Incearca sa descoperi cat de bogata e de fapt lumea asta in care traiesti!

Iar despre sotul tau, incearca sa-i dai un exemplu din viata ta. Daca el vrea cu ulei fa-i lui cu ulei iar tie fara. Daca tu vrei cu adevarat sa te tii de post si de dieta, noi suntem cu tine. Iubeste-l pe sotul tau chiar si pentru aceste greutati care apar. Si mie imi place teologia si de curand am citit acatistul Sf. Valeriu Gafencu. Incearca sa-i dai cartea lui Al. Schmemann, pe care am recomandat-o si care se gaseste pe internet in lb romana si vorbiti unul cu altul. Sa stii ca daca noi te sustinem cu un deget, el probabil te va sustine cu intreaga lui fiinta. Nu uita sa te iubesti, sa te apreciezi, sa iti pese de tine, pentru ca altfel cum poti sa mai iubesti pe aproapele tau?

Deci nu spre deprivare, ci spre schimbare. Inainte cu toate panzele sus! Cu mult drag,

Crstina

PS: O sugestie, draga Ana: mi s-a intamplat sa primesc niste idei foarte bune atunci cand am intrebat pe fete ce as putea sa fac cu urmatoarele ingrediente <si am dat lista de ingrediente de acasa>. Sa vezi ce retete de nici cu mintea nu gandesti stiu slabutele....

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Salut Nicoleta,

Eu zic oricum ca e mai bine sa nu tii post daca il faci numai de forma. Eu zic ca va veni si momentul in care vei simti nevoia sa tii, si atunci ai sa-l tii din proprie initiativa si cu inima curata. Mie asa mi s-a intamplat acum la batranetea mea de 25 de ani. Daca simti postul ca o deprivare ajungi si mai rau decat daca nu il tii. Si pana la urma, daca incerci mereu sa fii buna si intelegatoare, asta e mai important decat abtinerea de la mancare.

Te pup dulce,
Cristina

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Buna Cristina!>:D<Iti multumesc pentru sfaturi, ai foarte mare dreptate doar ca la mine nu este atata vointa si putere:( asa cum vad la tine.
"Nu uita sa te iubesti, sa te apreciezi, sa iti pese de tine, pentru ca altfel cum poti sa mai iubesti pe aproapele tau? "
Imi este foarte greu sa respect ce ai spus in aceasta fraza pentru ca eu de regula ma gandesc mai intai la ceilalti si apoi la mine! Defect sau calitate? nu stiu sa raspund la intrebare.Ma stradui sa ma invat cu noul stil de viata dar deocamdata sunt la inceput si sper sa am rabdare pana la sfarsit.
Va multumesc din suflet pentru sustinere!:x>:D<:-*
Multa sanatate si spor la slabit va doresc!

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Draga Ana,

Din experienta mea (foarte limitata), chestia asta cu ganditul intai la celalalt si abia apoi la tine are si consecinte bune, si rele, depinzand 1) de motivul si 2) de masura in care o faci. Cand eram la 90 kg si eu eram la fel pentru ca ma consideram fara nici un fel de merit, si deci ziceam ca aceia din jurul meu merita mult mai mult decat mine. Faceam orice pentru un zambet, pentru o vorba buna, ma lasam calcata in picioare. Daca tot asta e motivul si la tine, daca nu ai nici un pic de respect pentru tine insati, consecintele acestei generozitati nu pot fi decat rele, pentru ca iti pierzi simtul masurii si propriul discernamant. Eu asa am facut si nu mi-a mers decat rau.

De asemenea, trebuie sa stii ca motivul pentru care de obicei apelam la astfel de tactici e pentru ca nu ni se pare mai usor sa fim sclavii celorlalti decat sa slabim (adica sa rezolvam problema care ne deranjeaza). In loc sa ne uitam la noi dintr-o perspectiva negativa (nu suntem in stare sa ne ridicam si sa luptam pentru noi insine), ne vedem dintr-un punct de vedere pozitiv (suntem generosi, nu suntem egoisti, etc). E o maniera de a fugi de problemele noastre (stii tu, ca paiul din ochiul vecinului si barna din ochiul nostru).

Dar putem fi ne-egoisti cu masura, chiar e recomandat sa incercam sa fim generosi cu ceilalti. In orice caz, e bine intotdeauna sa fim siguri ca ne putem sustine macar noi insine, pentru ca daca nu reusim asta, atunci sigur nu vom reusi sa-i mai sustinem si pe ceilalti.

Deci Ana, esti o mama si o sotie extraordinara, dar dedesubt esti si o femeie extraordinara, si care trebuie sa lupte pentru sine insasi! Noi suntem cu tine! Abia astept sa-mi mai zici ce ai mai mancat si care sunt progresele! Te pup dulce,

Cristina

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta
 

Draga jurnalule, bine te-am gasit! Astenia nu mi-a trecut deci gandirea mea este in regres,adica nu reusesc sa-mi adun fortele pentru a lupt cu mine si cu kilogramele. Foarte rau stiu, dar asa sunt eu. In mine se dau mai multe "batalii", pe de o parte trebuie sa fiu o mama aproape perfecta la fel si ca sotie, apoi o studenta de nota 10 si mai ales sa reusesc sa ma adun sa scriu cateva pagini la licenta,ca sa o pot sustine si mai trebuie sa fiu si o femeie frumoasa care vrea sa slabeasca si trebuie sa si reuseasca, si in acelasi timp sa ma pastrez si in limitele bunului simt referitor la credinta mea si mai ales sa nu cad in pacate grele : mandrie, slava desarta etc. Sincer spun ca imi este foarte greu sa impac toate aceste lucruri.Pentru ca ori unul din acestea il voi face foarte bine si pe altele mai putin bine, ori nu le voi face pe nici unele deloc. Asa cum am mai spus sunt o persoana care ma implic sufleteste in tot ceea ce fac, iar a face un lucru pe jumatate sau sa nu-l fac cum trebuie, imi afecteaza starea sufleteasca, gandindu-ma ca am gresit in fata lui Dumnezeu facand un lucru in deradere. Acest lucru imi da o stare psihica si sufleteasca foarte apasatoare si ma lipseste de vointa. Simt ca ma lupt cu puteri mai mari decat mine si pe care nu le vad si nu stiu cand ma ataca si cum , si mai ales cum sa le fac fata.
Scumpa mea Cristina, cred ca ai pe jumatate dreptate, dar nu cred ca dintr-un sentiment de inferioritate fac asta, eu am facut asa si cand aveam 55 de kg, adica eram slabuta si tanara pe deasupra. Asa gandesc eu si asa simt sa fac.Nu prea reusesc eu sa ma prefac intr-un om bun,urasc prefacatoria si perversitatea. Ar trebui sa fiu o mama si o sotie extraordinara, dar sa stii ca nu-mi iese tot timpul. Iti multumesc din suflet pentru sfaturi, iti doresc multa sanatate si spor in ceea ce faci!
Si acum ceva despre ce mai mananc eu: pai saptamana trecuta mi-am facut un borsulet cu fasole rosie si cu urzici si urzici cu orez basmati, am mai mancat saptamana trecuta si o mancarica de linte cu salata verde. Ieri mi-am facut o mancarica de ardei copti (fara ulei) foarte buna cu conopida la otet, azi la pranz tot mancarica de ardei am papat cu paine cu tarate si ceapa verde, pe diseara o sa-mi fac orez basmati cu spanac. In weekend am facut o reteta proprie de snitele de soia fierte si scurse de apa cu ceapa calita cu bulion in care am pus 2 linguri cu faina de soia si naut, dupa care le-am pus intr-o tava la cuptor sa scada apa, a fost un deliciu. Si ca desert i-am facut sotului placinta cu mar (nu Monti), din care am papat si u 2 felii.
P.S. cat reusesc sa slabesc in cursul saptamanii pun la loc in weekend papand cate ceva din ce nu am voie,si uite asa dieta mea in post e doar cu numele. Mai vorbim dupa Pasti cand o sa ma apuc de dieta de slabit 2 saptamani cu 2 de mentinere si tot asa pana o sa slabesc aceste kg in plus.
Doresc multa sanatate si spor la slabit tuturora!

Re: Jurnal Ana T o mamica, in devenire slabuta