forum.slabute.ro - Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

forum.slabute.ro (http://forum.slabute.ro/)

- Arhiva jurnale slabit (http://forum.slabute.ro/arhiva-jurnale-slabit/)

- - Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81) (http://forum.slabute.ro/arhiva-jurnale-slabit/jurnalui-cuiva-deprimat-nu-va-mai-simpatica-81-a-12045.html)

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de Puffoasa (Post 1147975)

Buna si bine te-am gasit.
Am citit toate posturile din jurnalul tau, dar asta m-a blocat...
Eu am pornit de la 121 kg aproape si m-am bucurat de fiecare kg slabit pana la 105, ba chiar nu imi mai intram in piele chiar daca nu eram eu foarte atragatoare sau sexy .. ma supraapreciam... si uite asa-mi faceam curaj si ma ambitionam sa merg mai departe cu gandul ca cu fiecare kg slabit voi arata si mai bine. Acum ca sunt insarcinata ma bucur de fiecare kg pe care-l acumulez.
Si eu am avut perioade grele... chiar foarte grele.. cand mancam in nestire si-n nesimtire.. cand am avut ganduri negre.. cand deja sotul meu si maica-mea isi vorbeau sa mearga cu mine la specialist pentru ca eram cu un picior in groapa si unul afara. Asta pana intr-o zi cand mergeam cu al meu pe strada.. el vorbea cu mine iar eu eram cu privirea intr-un punct fix si nu auzeam si nu vedeam nimic.. nu pot sa va scriu ce era in capul meu atunci.. si nici nu-mi doresc sa-mi amintesc, dar atunci a fost ca o palma peste fata, ca o caramida cazuta-n cap.. ca un dus cu apa rece.. ca toate la un loc. Cum sa ajung asa.. din omul amuzant si sociabil care eram.. intr-o salbatica cu acte-n regula :))
Si uite asa din ziua aia m-am gandit ca trebuie sa ma bucur de orice "nimic" al vietii. Se spune ca schimbarea treptata nu iti va permite sa intervii asupra tuturor aspectelor vechi si atunci vei pasi catre un viitor care, in scurt timp, va fi alterat de trecut, dar si aici e discutabil, fiecare procedeaza cum crede ca-i este mai bine.

M-am lungit cat un pomelnic.. si as mai avea 1000 de lucruri de spus. Sper ca nu te-am plictisit si daca ai nelamuriri.. raspund cu mare placere.

nu,cum sa ma plictisesti,dimpotriva.Va sorb fiecare cuvintel,sunt cu un burete(amuzanta asemanare dar si adevarata fizic) care sr umple acum de informatii.Sa nu uitam ca un burete ud este mult mai subtire:)
Asa ma simt eu acum,ca tine atunci..Parca ma transform intr-o salbatica,eu care eram atat de sociabila
Totusi incep sa simt si eu palma aia peste fata de care am nevoie sa-mi revin..Nu ma doare inca atat de tare:) dar astept sa ajunga putin mai profund ca sa aiba efect
Mie care imi place atat de mult sa citesc,devorez cartile cum le prind in mana,am luni de zile de cand n-am mai facut-o.Imi place foarte mult sa merg la teatru..n-am mai avut nici o tragere de inima sa fac asta.Imi plac atatea lucruri si cu toate astea parca vegetez asa.Nu ma vad altfel decat planta mea de bambus care sta langa oglinda:(.Dar uite,azi,ca tot stau in pat..am sa incerc sa deschid o carte..Poate radeti asa de problemele mele,va asigur ca sunt constienta ca in viata sunt atatea lucruri mai rele,sunt oameni cu adevarat bolnavi..Dar eu stiu ca am gasit intelegere la voi si incep sa simt ca odata scrise problemele mele imi ies din cap si incet incet se vor evapora
Va multumesc!:)

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de simpatica 81 (Post 1148002)

Pai dc nu faci iar lucrurile care-ti faceau placere. Eu zic sa te duci frumos sa cumperi 2 bilete la teatru intr-o seara cand sotul tau e liber.. abia o sa aveti timp pentru voi 2... poate dupa ce iesiti de la piesa de teatru mergeti pe jos spre casa si aveti o discutie constructiva. Ii explici cu calm si fara sa incepi sa plangi ( am observat eu ca asta-i enerveaza pe barbati :)) ) cum te simti si ca ai nevoie de el sa redevii omul care ai fost. Cred ca-l cunosti destul de bine dupa atatia ani de casnicie pe omul de langa tine... doar ca ai uitat cum sa-l abordezi.
Marturisesc ca aproape mi-au dat lacrimile cand am citit cum te-a sunat sotul tau sa te intrebe cum te simti si ce-i sa-i aduca acasa IUBITEI lui. Pai asta-i dovada de iubire.
Mi-a mai bubuit mintea , dc nu mergeti un weekend la munte, va relaxati, va plimbati, mergeti la restaurant.. radeti si va bucurati unu de altu... sa va mai zic ce sa faceti ( nu iti zic ca mi-e rusine ) :">:">

Si eu cu al meu am avut un moment foarte greu acum un an.. cand am pierdut o sarcina la 7 luni.. si cred ca ne si racisem oarecum... defapt recunosc ca eu ma racisem de tot si de toate. Ma enervam, urlam, plangeam, nimic nu era bine si nimeni nu era bun.
Cum le spuneam eu fetelor pe la inceput,cand am vazut ca nimeni nu-mi tragea un sut in fund mi l-am tras singura.

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de rommyna (Post 1147580)

Buna dimineata Mona!

Peste week-end am fost plecata si nu am reusit sa-ti scriu, dar acum-prima careia ii raspund esti tu :-*

Sa stii ca nici eu nu am apelat la un psiholog cand am avut depresia, ci la un consilier-un coach-dna Elisabeta Stanciulescu al carui site ti l-am dat. Nu trebuie sa apelezi musai la ea, eu ti-am dat site-ul fiindca are articole utile ce nu presupun nicio investitie.;) Ideea nu este sa cauti in trecut, in relatia cu mama/tata/ copilarie o drama sau ceva pentru a-ti indrepta viata, ci trebuie sa-ti analizezi situatia ta actuala, ceea ce faci/gandesti/simti acum si ce te-a adus in punctul acesta.

Fiecare dintre noi are anumite obiceiuri unele bune, altele mai putin bune ce ne ajuta sau nu in viata de zi cu zi. Va trebui sa-ti analizezi viata si gesturile cotidiene pentru a vedea ce comportamente/automatisme te saboteaza. Mereu cand gandesti despre tine: "sunt proasta", "sunt grasa", "nu sunt buna de nimic" te sabotezi! Si vei ajunge sa crezi lucrurile astea.

Apoi este de vazut daca relatia cu sotul tau este deteriorata din cauza starii tale psihice sau este o problema mai grava. In opinia mea, totul se rezolva. Dar iti trebuie curaj: curaj sa-ti infrunti problemele, curaj sa faci schimbari-in primul rand cu tine, curaj sa mergi mai departe.

Sa nu crezi ca esti singura sau singura care a trecut prin ce povestesti tu. Aveam zile cand ma suna sotul si plangeam incontinuu la telefon, cu aceleasi probleme: de ce traiesc, incotro ma indrept, pentru ce atata suferinta, etc. Cred ca era disperat saracul ca ma suna de nu stiu cate ori pe zi ca sa vada ca totul este ok.

Nu uita: tu esti cel mai de pret bun al tau! Tu esti singura si prima careia trebuie sa-i pese de tine, tu esti cea care te poate face sa razi, sa plangi sau sa mergi inainte. Cu pasi mici si cu ajutorul nostru vei reusi sa mergi mai departe. Trebuie doar sa pornesti, asa, incet, dar sigur.

Incearca sa fi mai atenta la tot ce faci in fiecare zi, de ce faci ce faci, cum te face sa te simti, sa fi mai atenta la ce fac ceilalti si de ce crezi ca se comporta asa. Analizeaza-te obiectiv, din afara! Eu faceam zilnic exercitii pentru stimulrea increderii in mine: o lista scrisa (!!!) cu ce am facut in ziua respectiva, ce am facut bun, ce apreciez la mine sau din ce am facut in ziua respectiva, ce am facut diferit fata de ziua de ieri; ce am invatat in plus fata de ziua de ieri. Pentru consolidarea relatiei in cuplu poti face exercitiu seara cu sotul ce apreciati unul la celalalt. Ai sa vezi ce mult conteaza sa vezi ca esti mai mult decat crezi. Apreciaza totul! Inclusiv ca ai inceput aceasta lista, apreciaza treburile casnice, vorbele dulci, etc.

Consiliera mea imi spunea asa: toti suntem un minereu foarte valoros. Dar, ca orice minereu, suntem in stare bruta: suntem infasurati de noroi, avem si alte minerale: unele mai mult sau mai putin valoroase. Ceea ce nu trebuie sa uitam este ca si noroiul-pamantul poate fi folosit: pentru flori, pentru umplutura, etc. ;)

Mult succes cu toate si asteptam rezultatele schimbarii tale.>:D<>:D<>:D<:-*:-*:-*:-*

Buna Mona,
sper ca ti-a mai trecut deprimarea!Aici o sa gasesti sprijin si sustinere...slabutele sunt fete destepte si generoase...si nu o sa fi singura! >:D<:-*
Toti avem momente cand devenim sociopati...ooo de cate ori inca...si eu patesc acest lucru destul de frecvent...cand nu sunt k cu mine...devin solitara...
Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne inchidem in noi si sa nu mai comunicam cu cei din jur...e o mare greseala...deci curaj: socializeaza...zici ca iti place sa citesti...ce zici de o biblioteca...iti plac piesele de teatru...stabileste o zi pe sapt. cand sa mergi la teatru...Acorda atentie celor din jur, castiga-le prietenia...respectul...fa-ti prieteni...iesi...traieste...
Nimeni nu e perfect, nimeni nu e 100% multumit de el...suntem ciudati...daca am 50 de kg...de ce nu am 45...daca am par cret de ce nu e drept...daca am ochi negri de ce nu sunt verzi...etc...
Nimeni nu are dreptul sa rada de tine, sa te critice..sa te condamne...noi aici putem sa iti dam un sfat, sa intindem virtual o mana de ajutor...atat...
Sper ca nu te-am plictisit...:D
O seara placuta!
Ema

Romina...imi place foarte mult mesajul tau...esti inteligenta si puternica...felicitari!>:D<

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de Puffoasa (Post 1148016)

Imi pare foarte rau sa aud ce ti s-a putut intampla cu sarcina.Esti de admirat cum tot singura te-ai scuturat si ai pornit mai departe
Uite,cand citesc asa ceva ma imbarbatez foarte mult:)
O sa cumpar bilete la teatru intr-o zi cand el nu o sa fie atat de ocupat.Adevarul e ca munceste foarte mut,prea mult chiar.Asta il face irascibil,nervos,a si slabit foarte mult.Nici macar in concediu,asta vara ,nu s-a putut relaxa A vorbit la telefon non-stop...ce sa-i fac?
Ultimul an a fost cel mai urat din relatia noastra.S-a schimbat foarte mult dar si eu am devenit mai sensibila si extrem de iritabila.Oh da,plansul ii enerveaza foarte mult pe barbati,am vazut:) Si anul asta am plans mult..
Sper sa depasim si problemele astea pentru ca in mod evident au contribuit la depresia mea.Sper doar sa vrea si el.Pana acum,indiferent ca am plans sau nu,i-am vb calm sau tipand,nu am avut rezultate
si totusi noaptea cand dormim,il simt cum ma inveleste cu patura sa nu-mi fie frig.:)

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de simpatica 81 (Post 1148029)

Hm, probabil relatia ta cu sotul este cauza depresiei...aici trebuie sa lucrezi...sa cauti o solutie, sa vorbesti cu el...sa incercati sa iesiti din criza!

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de simpatica 81 (Post 1148029)

Sa-l perii? Sa-l gadili putin orgoliul de mascul :))
Citeam acu ceva vreme... cum un barbat avea o amanta... si-i cerea divortul sotiei. Aceasta s-a revoltat.. a urlat.. iar a doua zi s-a prezentat la sotul ei cu conditiile pentru a accepta divortul. Nu a dorit casa, masina, afacere.. nimic material ci inca o luna alaturi de ea si copilul lor. O luna care sa decurga normal si in care in fiecare sa fie ca-n ziua casatoriei cand a dus-o pana-n pat in brate, doar ca acum in fiecare dimineata trebuia sa o duca din dormitor pana la usa de la iesire.
De aici am sa-ti dau copy/paste

. De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ''
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem.

Chiar daca e o poveste trista sper sa intelegi ce am vrut sa-ti spun

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Buna dimineata fetelor.Ce mai faceti?:)

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Din tot ce scrii despre sotul tau reiese ca te iubeste, eu cred cu tarie ca trebuie sa cauti din nou puntea inspre inima lui, in sensul comunicarii. Probabil e foarte preocupat de munca pe care o are de facut si a intrat intr-un automatism in care viata de familie a cazut pe planul doi pe moment.

Iar la tine pare a fi vorba de o depresie, insa daca spui ca simti ca te poti scutura de ea, e foarte bine.

Ieri seara ma gandeam la tine si exact asta doream sa-ti scriu: tie ce-ti place sa faci, ce-ti aduce bucurie si zambetul pe chip si suflet, atat individual, cat si in viata de cuplu? Am vazut ca ai scris de teatru, de carti bune...mai cauta, mai redescopera...mai redescopera-te, lucrurile acestea marunte se pot dovedi de fapt cele mai importante :)

Re: Jurnalui cuiva deprimat dar care nu va mai fi asa! (simpatica 81)

Citat:

Anterior postat de simpatica 81 (Post 1148569)

Buna dimineata fetelor.Ce mai faceti?:)

Buna, Mona!>:D<
Eu sunt la serviciu, incerc sa imi fac de lucru:)Tu ce mai faci?Cum e cu raceala?