Anterior postat de Sand (Post 974746)

Cred ca citatul se traduce ceva de genul...si asta e parerea mea personala...cine crede in Dumnezeu nu moare. Acuma e de discutat despre chestia asta. Daca e sa o iau in general, pentru cei care cred, Dumnezeu e in tot din jur. Fiecare lucru, om si obiect e format din energie universala, deci din particule de energie. Sufletul fiind dupa chipul si asemanarea...este un fel de parte din universal, si are deci particularitati asemenea cu creatorul. Cine ajunge sa se identifice in primul rand cu aceasta energie, deci cu partea din Dumnezeu din el insusi, nu mai se identifica cu dualul, cu viata in dualitate (cu umbre si lumini, boala si sanatate, durere si bucurie, viata si moarte) si atunci ajunge sa traiasca la infinit fiindca se uneste cu energia universala si ajunge sa peceapa realitate din alte sfere, nu prin cele 5 simturi. Un fel de...se duce in sine, inauntru si nu in lume, in afara. Asta face de fapt si meditatia. Te face sa faci parte dintr-un tot, se largeste perspectiva, nu mai esti singur, doar tu, nu mai esti egoist si nu te mai identifici cu eu, mine, a mea etc. Te vezi ca parte dintr-un tot facut de creator.

In viata primim ceea ce meritam in sensul urmator: noi percepem chestiile bune ca un fel de ca le meritam. Iar pe cele rele ca nu le meritam si suferim din cauza lor. E gresit. Cele rele sunt de fapt "ars de karma" si evolutie spre sfere mai inalte. E si o vorba care zice ca acolo unde e lumina cea mai puternica e si umbra cea mai densa. Nu se poate deci avansa si evolua pe o scara evolutiva din punct de vedere spiritual...avand o viata presarata doar cu bucurii si putine suferinte. Pe de alta parte totul e un fel de perpetum-mobile, cele mai mici ganduri chiar neexpimate verbal tare, au un fel de rezonanta in univers. Daca ai ganduri depresante atragi situatii depresante, daca ai ganduri optimiste atragi situatii optimiste, oameni optimisti etc. Si cele mai mici ganduri de invidie, rautate, minciuna etc. se propaga in univers si se reintorc mai tarziu spre tine sa-ti dea palme. Toata lumea stie de la fizica de legea actiunii si reactiunii. Asa si cu faptele si gandurile.

Reincarnarile sunt una dupa alta dar se sta o perioada mai lunga sau mai scurta, de regula mai lunga...in viata astrala, sub forma de spirit cu alte cuvinte. Exista mai multe planuri, nu exista rai si iad dar exista un fel de planuri in care omul se duce dupa moarte fizica. Fiecare ajunge in planul evolutiv in care il duce constiinta. In unele planuri e mai trist (dar nu e perceput ca trist de spiritul respectiv, epntru ca el are o alta constiinta, nu percepe tristul ca un om sensibil de ex. ci altfel ca unul ingrosat in realitatea lui), altele sunt mai evoluate si se face un fel de educatie in grup cu un fel de lideri spirituali de genul sfintilor care predau pilde si alte invataminte spre cei interesati, adusi in acele planuri de constiintele lor si dorinta de a se imbunatati spiritual. Si abia dupa un timp se reincarneaza in alte corpuri si sunt mai evoluati decat cand au iesit din corp data trecuta.

Parerea mea. E foarte interesant subiectul.:)