Acest articol isi propune sa puna in evidenta visurile in jurul carora ne construim viata si in jurul carora luptam pentru a le indeplini. In ceea ce ma privetse, visul meu este de a deveni o slabuta. Cred ca atunci toate probelem se vor rezolva si voi fi mai multumita nu doar de mine ci si de cei din jurul meu. Asa o fi?
Oamenii superiori ţin mai totdeauna cont de limita lor, încercând insa sa o depăşească. Cu alte cuvinte aceşti oameni vor dori, pe tot parcursul vieţii lor sa se autodepaseasca, acţiune posibila doar cu ajutorul ambiţiei, voinţei si de ce nu a viselor. Acestea din urma le oferă oamenilor posibilitatea creării unei lumi noi,a unei lumi proprii, atemporale. Omul va visa de-a pururea si va încerca sa-si îndeplinească visurile indiferent de piedicile ce-i stau in cale.
Visurile sunt indispensabile in viata unui om, deoarece viata de zi cu zi nu-i va mulţumi pe niciunul. Astfel, dorinţele si aspiraţiile oamenilor vor exista întotdeauna iar asta nu pentru ca ei vor sa se autodepaseasca ci pentru ca omul are nevoie de o lume ireala pe care si-o creează singur. Aceea lume ireala va fi perfecta , fapt pentru care ea nu se va putea transfigura niciodată in real. Pe cealaltă parte, după ce omul îşi va fi „împlinit” visul (fie el unul legat de lumea mundana ca cel de a slabi), unul nou se naşte in mintea si trupul sau pentru simplu fapt ca omul trebuie sa viseze. Mai mult decât atât, oamenii trăiesc cu iluzia ca vor fi fericiţi după ce vor ajunge unde si-au dorit. Insa,paradoxul este ca tocmai acum ei vor fi nefericiţi , deoarece din clipa in care visul lor a dispărut si şansa ca ei sa fie fericiţi a dispărut(
sic!); iata si motivul pentru care omul apelează la un nou vis pentru a putea merge mai departe.
Chiar şi visele au un ciclu al vieţii; astfel, ele se comporta precum pasarea phoenix, murind pentru a se naşte din nou. Nu contează ca ele se schimba de la o perioada la alta sau ca diferă de la o persoana la alta. Ceea ce contează insa este ca ele exista. Fără posibilitatea de a-si crea propriile sale visuri omul ar fi mult mai sărac din punct de vedere emoţional.
Împlinirea viselor nu este altceva decât o iluzie deoarece omul, când îşi doreşte ceva se gândeşte întotdeauna la un „hapyy-end” si are tendinţa de a nu mai lua in considerare nici piedicile ce pot surveni in drumul spre realizarea visului şi nici imperfecţiunea realităţii. Omul nu-si va putea împlini niciodată visurile deoarece ele vor exista întotdeauna. In van aleargă omul intru realizarea dorinţelor sale căci ele nu se vor sfârşi niciodată pentru simplu fapt ca ele sunt o forma a vieţii, a bucuriei de a trai.
Oamenii sunt incompatibili cu visurile din prisma timpului. Astfel, oamenii sunt supuşi unui ciclu, fiind constrânşi de natura lor limitata, in timp ce visurile sunt eterne si libere de a evolua in cadrul cosmosului. Insasi aceasta incompatibilitate îl face pe om sa fie dependent de visuri. Astfel, când nu mai are la ce aspira omul începe sa moara – nu biologic ci emoţional – si doar visurile îl salvează pe om din acest „Joc al ielelor” reprezentat prin monotonia vieţii de zi cu zi.
Fara sa-si dea seama, oamenii încetează a mai fi prizonierii destinului, transformându-se astfel in prizonierii viselor. Uneori, când toate visurile noastre au devenit realitate suntem in stare, bineînţeles inconştient, sa renunţam la tot ce am dobândit (fie vorba de familie sau statut social) pentru a lua visul de la capăt. De aceea omul trebuie sa aibă suficienta imaginaţie pentru a-si fauri noi visuri si noi dorinţe. Cu alte cuvinte, visurile trebuie sa existe in viata noastră in orice moment. Bunăstarea emoţionala nu ne este oferita de bani sau de lucruri materiale ci mai degrabă de consistenta visurilor – cu sau fara realizarea lor.
Cu toate aceste, pentru a avea o „viata” mai „sănătoasa”, visurilor nu le trebuie doar forma(simpla existenta a visului) cat si fondul (semnificaţie si motivaţie). Cred cu toata puterea ca daca iţi doreşti ceva cu adevărat ti se va întâmpla cu siguranţa. Astfel, oamenii trebuie sa fie foarte atenţi la ceea ce-si doresc căci de obicei in momente de criza (si nu numai), suntem nesăbuiţi in cuvinte si in visuri. De aceea gândesc ca noi – oamenii – nu suntem in stare sa ne alegem visurile pentru simplu fapt ca nu ştim ce vrem. De ce se întâmpla asta? Pentru ca omul este supus emoţiei iar aceasta din urma anihilează, de cele mai multe ori, intelectul. Sub influenta sentimentelor deciziile luate vor fi de cele mai multe ori decizii greşite. Astfel , omul nu e capabil nici măcar de a-si alege propriile visuri.
In conlcuzie, visurile vor face parte mereu din viata fiecarui om, fie el un om simplu sau un om superior. Indiferent de statutul social si de profunzimea gandului, viata fiecarui om este supusa visului caci realitatea va fi mereu nemultumitoare. Omul a parasit Edenul renuntand totodata la liniste. In lumea mundana in care a ajuns el va fi fost condamnat sa traiasca tot timpul cu speranta realizarii unui nou vis. Astfe, as dori sa dau un sfat tuturor slabutelor in devenire : bucurati-va de perioada in care luptati pentru a va implini visul. Chiar daca pare paradoxal, perioada aceasta este una foarte frumoasa deoarece avem un azimut precis.
