[riky]

Tipuri de ceai verde:

• Chun mee: Ceai verde chinezesc ce datorează numele formei în care vin prelucrate frunzele, în forma de sprânceană. De altfel tradus înseamnă "sprânceană de bătrân". Infuzia are o culoare de un galben pal. Este un ceai ce se poate bea în orice moment al zilei.

• China plum blossom: Ceai foarte apreciat cu un retrogust dulce.

• Gunpowder: Ceai verde chinezesc obţinut prin două faze de uscare şi răsucirea frunzelor în formă de biluţe, ceea ce creează o asemănare cu praful de puşcă (lb.eng. gunpowder) mai granulos din vechime.

• Jasmine jade pearls: Ceai verde chinezesc cu aromă de iasomie

• Lu'an Guapian: Ceai verde chinezesc obţinut prin răsucirea frunzelor în lungime în aşa fel încât acestea devin asemănătoare cu seminţele de pepene galben, de aici numele în chineză.

• Pi lo chung: Ceai verde chinezesc destul de rar. Planta acestui ceai creşte în vecinătatea pomilor fructiferi (piersici, caişi) iar frunzele absorb astfel parfumul acestora. Are un gust răcoritor şi dulce.

• Lu mu dan flowery: Este produs în Hunan.

• Lung ching: Ceai verde chinezesc cunoscut şi sub numele de „fântâna dragonului”.

• Shui hsien:

• Taiping hokui: Provine din provincia chineză Anhui.

• Tuocha yunnan: Provine din provincia chineză Yunnan.

• Xia Zhou bi feng.

• • Kukicha: Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.
  • Bancha: Acest tip de ceai conţine foarte puţină teină, de altfel bancha semnifică lejer, uşor. Este cunoscut şi ca „ceai de trei ani”. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranţi sau produşi chimici şi provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.
  • Genmaicha: Ceai japonez obţinut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez şi boabe de porumb copt.
  • Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua preţioasă”. Frunzele, ascuţite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.
  • Hojicha: Este vorba de frunze de ceai uşor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.
    • Matcha: Ceai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obţine astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apa. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceaşcă de apă la 60 de grade şi se agită cu un beţisor până la apariţia unei spume verzi, translucide. Băutura obţinută, destul de închisă la culoare şi în special tare în teina, este uşor amară, având o aromă proaspătă care aminteşte de vegetaţia umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăţi antioxidante şi previne apariţia cancerului de colon sau stomac. Există varietăţi diferite de ceai verde, în funcţie de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat şi direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.
    • Sencha: Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producţia japoneză.
    • Tenko: Este un ceai-trufanda din prima recoltă, supranumit şi „parfum ceresc”. Alte tipuri de ceai verde
  • • Himalaya, Yogitea: Sunt ceaiuri verzi lipsite de teină.