[anes]

Fetelor, a luat amploare tema asta. Si e f interesanta. Imi pare tare rau ca nu avem ocazia sa ne asezam la o cafea/ceai si sa o dezbatem de-a fir a par, face to face

Anterior postat de August

....
m-am amuzat putin la felul cum fiecare dintre noi lua problema personal. Mda, nu putem privi obiectiv treaba asta, fara s-o trecem prin filtrul personal si fara sa analizam ce ne-a deranjat pe noi la un moment dat. ....
Anes, esti puternica si pare ca viata te-a adus in situatia de a avea atitudine mai mult sau mai putin vehementa, dar e un subiect atat de larg, probabil, incat e greu sa-l analizezi sau sa tragi concluzii pe baza a doua fraze. (subscriu si eu: si eu schimb becuri, si eu repar lucruri, dar prefer sa-i cer intai lui s-o faca. daca nu are chef in momentul ala, fac eu. "ma simt inutila fara tine" tare!! de retinut!!)
....

Bineinteles ca fiecare dintre noi analizeaza problema din punctul ei de vedere, din experienta care o are. Doar Dara are pregatirea necesara pt a reusi sa faca o analiza generala ...
Viata m-a calit ... m-a schimbat foarte mult. Eram foarte impulsiva inainte, acum am fost nevoita sa invat sa fiu un pic mai diplomata. Ziceam pe vremuri ca sotul meu mi-a lasat ceva din calmul si echilibrul lui. Mie taurului, deloc asemantor lui Ferdinand
M-a cam invatat viata noastra de cuplu sa iau decizii singura de dinainte si sa iau surubelnita/creionul de tensiune/ciocanul/etc in mana ... pt ca era zi lumina pe santier si pana sa astept sa faca el, am cam pus mana... Iar acum mi-as dori sa am pe cine sa rog sa faca ... eh ...

Anterior postat de dara

....
Ziceam candva ca la baza comportamentului omului se afla ganduri automate (sau constiente), derivate din convingeri (reguli, valori, cum vrei sa le spui, derivate din scheme de functionare care s-au format in urma a tot ce am trait si in urma a ce am invatat din jur. Acest 'protector detasat' este un mod de functionare in care intram ca sa facem fata, dar costul e foarte mare. In momentul ala nu mai simtim la fel ce ne supara (vreo emotie, stare, etc.) si avem beneficiu pe termen scurt, insa pe termen lung costul protectiei...dupa cum vedem...e mare si nu ma refer atat la kg, cat si la nemultumirea de sine derivata din problema asta de comportament alimentar.

....

Dar ar fi rezultatul unei educatii, al unui control ca acele ganduri automate, sa devina constiente. Dar asta implica foarte multa autoexaminare, autocunoastere, studiu ... si pt toate astea trebuie sa ai mintea limpede. Trebe mult autocontrol. Pt ca multe deprinderi -si ca sa fiu pe subiect, ma refer la mancare- nu sunt cele mai corecte din moment ce am ajuns la surplusuri de kg.
De ceva vreme am auzit-o pe mama mea laudandui-se unei prietene d'ale ei, ca ne-a invatat sa ne placa mancarea (fratelui meu si mie). of mamaaaa, preferam sa nu invat asta! Preferam sa invat ca ma hranesc pt a trai, nu traiesc pt a ma hrani! Acu, dupa 40 de ani de invat, imi voi consuma enorm de multa energie pt acest dezvat . Si Doamne da, sa gasesc calea de mijloc in educarea comportamentului alimentar al copiiilor mei.

Anterior postat de Zoe

...
anes, nici pomeneală cu feminismul. sau oi fi vreo feministă cu accente misogine
la mine nu se trage de la feminism, ci de la a mă descurca singură. probleme cu abandonul, nici măcar ale mele, moştenite...
spuneam doar că, în zorul meu de a mă descurca singură, uit uneori să-l las şi pe cel de lângă mine să mai facă şi el.
adevărat, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi dacă aş avea şi responsabilitatea altora, nu cred că, nu ştiu dacă aş face faţă - nici nu mi-am asumat asta, până la vârsta asta, parcă prea-s copilăroasă. aşa oi fi toată viaţa?

e, bec!. eu singură mi-am pus dulapurile din bucătărie sus, să nu dau cu capul în ele când spăl vasele, şi acum nu ajung la raftul de sus decât cu scaun. noroc cu partenerul de 1,84

Feminism nefeminism, misoginism ori ba, dar dupa ce am terminat de zugravit livingul si bucataria, a venit cineva in vizita si a comentat: "Pt o femeie e foarte bine!" adica ce?!??!? un barbat e mai cum?!??!@? Pt a-i reusi mai bine?!??!? Saracul n-a stiut cum sa intoarca timpul, sa-si retraga cuvintele, sa le dea alt inteles ...
Asta e feminism?! E misoginism?! pt ca clar nu e "protectorul detasat"?!

Anterior postat de August

Ahhh! Iar mi s-a sters tot ce-am scris! Doar vroiam sa sterg un emoticon si poc! a disparut tot! Mor cand se intampla asta!
Spuneam ca sunt o persoana impulsiva. Nu pot generaliza si nu pot analiza o actiune prin care trec. Un om impulsiv se autosurprinde luand masuri, scotand cuvinte, toate sub impulsul (de 220W) momentului. Protectorul detasat lipseste cu desavarsire in momentele alea. Apare, probabil, atunci cand adrenalina s-a retras si spune: "mananca ceva, fir-ar sa fie, ca esti nervoasa".
E foarte greu sa stapanesti un eu impulsiv. El actioneaza conform instinctelor, in primul rand. Echilibrul meu consta in sotul meu, care e un om cerebral ce nu-si pune in balanta sentimentele cand e vorba de o decizie, ci rationeaza! Am ajuns in situatia sa ma transpun in pielea lui in anumite situatii, chiar si fara sa-l intreb cum ar face, pentru ca deja stiu. Dar e tot greu, pentru ca nu sunt eu. Cand incerc sa-i spun ce..simt in legatura cu o situatie, da dezaprobator din cap si pune problema direct invers. L-am transformat in eul meu de rezerva! Cred ca ar trebui sa-l fac sa recunoasca faptul ca-si reprima sentimentele si ca are un protector detasat puternic si d-aia se ingrasa!
Hai ca am reusit sa fac din problema mea, problema lui! Bun! Deci problema e a lui, nu a mea!
Va pup, fetelor! Sunt clean!

Uite pe inca cineva care si-a gasit echilibrul in partener ...
Mda, eu eram mereu aia care voiam sa sar cu capul inaite, el era cel ce se aseza si cugeta bine ce e de facut.

Anterior postat de dara

Dupa lupte seculare am reusit sa construiesc (uratel) un grafic in word, care arata cum ar fi emotia/starea daca n-am mai opri-o prin mancare. Nu e grafic profesionist, cu valori, ci doar ca idee, ca atat am reusit deocamdata - dar sper ca va reda ideea ca organismul nostru, cu tot cu psihic/mental etc. ar reusi in timp sa tolereze mai bine starile daca i-am da sansa sa invete.

Graficul este preluat din cartea 'Psychological Responses to Eating Disorders and Obesity - Recent and Innovative Work - Julia Buckroyd si Sharon Rother, University of Hertfordshire, Obesity and Eating Disorders Research Unit'.

emotiile sau starile pot fi de orice tip, plictiseala, tristete, neputinta, lipsa de speranta ("n-are rost" ca tot nu va fi bine), nervozitate, neliniste, etc.

Superfain graficul tau ... Dra cat timp crezi ca avem nevoie sa ajungem de la rosu la verde?!

Anterior postat de Zoe

....
apropo de protector, când am citit ce scriai mai sus şi am văzut şi graficul, mi-a venit în minte litania bene gesserit (pentru fetele care n-o (mai) ştiu: "Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.") - mi-am amintit cum citeam cândva că depunem atâta efort în a ascunde/nega/alunga o rană şi emoţia provocată de zgândărirea ei, încât ne secătuieşte de energie mai mult decât dacă am obloji-o. protectorul ăsta e de tip "şi mâine e o zi", din Pe aripile vântului, sau cum alegeam eu să nu mă gândesc la ceva ce-mi provocase o suferinţă foarte mare, să mă "anesteziez" cumva în prima clipă, ca apoi să ajungă la mine mai uşurel, în timp. şi aşa ajungeam să detest momentul ăla în care te trezeai, de exemplu, din somn, şi erai cristal-clear, ştiai tot ce fusese rău ieri şi peste noapte dispăruse, şi era ca un duş rece pe spinare, într-o clipă erai lucidă pînă în măduva oaselor. dar cumva, oricât de rău era, mai fuseseşi acolo, era un senzor în curs de tocire. era încă la început, şi durea ca naiba, dar nu era prima oară.
se înţelege ceva?
tot încerc şi eu, în ultima vreme, să ajung la cine mă sabotează să nu fiu cum aş dori - dacă ajung aşa, slabă şi frumoasă (la mine e clar povestea cu frumoasă, nu sănătoasă, nu viaţă lungă, nu altceva, să fiu frumoaaaasă ) (<-!) se întâmplă ce rău?
mai cuget, dacă ajung la o impresie clară vă zic.

pup fetele

Mda litania e exact pe subiect ... Dar avem taria si puterea pt a aplica in cotidian?!??
Si oare stim sa ne oblojim ranile?! Nu e oare mai usor sa ni le ascundem/negam? Cu toate ca suntem constiente ca ar trebui sa rezolvam problema ... si ar trebui azi ... ca de ce s-o lasam sa vina si maine? Anestezierea e mai la indemana. E simplu teoretic ... si revin la linistea, autocontrolul necesare pt a ne autoeduca.

Anterior postat de August

....si vad urmatoarele: in timp ce eu am vorbit doar despre mine, tu n-ai scos un cuvintel despre tine. Numai la general, la general. Scapa de treaba asta!

Am recitit si eu ... las' ca nu esti singura.