View Single Post
  #4 (permalink)  
Vechi 14 oct 2010, 19:33:20
Lauricius's Avatar
Lauricius Lauricius este deconectat
(meniuri, evolutie)
Vreau să intru-n gaşcă...Vreau să intru-n gaşcă...
Merite:
 
Data înregistrării: 11 oct 2010
Locaţie: Voluntari, Romania
Vârsta: 37
Dieta: Personalizata de moi :)
Date: 163cm, 61.9kg
Mesaje: 75
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 0 ori in 0 mesaje
Implicit Re: Teama de efort (sport) - un fel de agorafobie

Interesant topic... L-am deschis in timp ce cautam unul pentru mine. Am intrat de curand in comunitate. Imi place mult cum e organizat site-ul si imi place ca mi-a adus putin optimism in faptul ca poate as putea da si eu jos cele 5 kg in plus. Nu arat rau (am 1,63 si 56 de kg. Grasimea s-a pus multa pe burta si solduri, dar sanii mari si picioarele bine proportionate ma ajuta sa o ascund vizual binisor), dar eu sunt o perfectionista. Si o rebela, in acelasi timp.

Pe scurt: n-am avut NICIODATA un regim de viata echilibrat. De cand ma stiu: cola, mancat de 2 ori pe zi (fast-food de 4 ori/sapt), ciocolata la greu si DELOC sport. Pana la 20 de ani am avut 48-50 kg. Apoi am pus 6 pe mine in decurs de 3-4 luni, cand am trecut printr-un mare stress. De atunci m-am mentinut, in ciuda aceluiasi regim neechilibrat de viata.

Am incercat de multe ori sa ma apuc de regim, pentru a da jos surplusul, daaar... cum nu mai pot sa mananc ce imi pofteste inima, cad in depresie. Dar rau de tot! Si munca mea are de suferit. La fel si viata personala, dar mai ales munca. (fiind regizor si facand si voluntariat in proiecte culturale - uneori cu copii - nu imi permit sa fiu deprimata. Creativitatea si rabdare se duc rapid la zero in caz de depresie). Constatand ca nu cantitatea e problema mea, ci interdictia, am renuntat sa tin o dieta anume. V-am gasit pe voi si m-am gandit pur si simplu sa imi calculez caloriile la un 1100-1300. Pare ok, pana acum. Am taiat Cola, rezist. Cu ciocolata si dulciurile... voi gasi o metoda de compromis. La o adica, eu dau fericita portia de piept de pui de la pranz pe un tiramisu. E bine ca macar dulcele imi taie senzatia de foame si nu pap in plus. E tot ce pot face la capitolul regim si cred ca e mai bine decat nimic.

Acum... introducere lunga pentru a ajunge la marea mea problema: sportul! L-am urat din totdeaua. In scoala (inclusiv in FACULTATE) imi luam scutiri medicale, doar ca sa nu il fac. Sa va explic... efectiv incep sa PLANG cand trebuie sa fac.Tolerez inotul (culmea! Stiu sa inot doar 'broscuta', dar imi place la nebunie), dar acum locuiesc si la iesirea din Bucuresti si singurul bazin de aici are un aonament de 450 ron/luna (prea mult pentru bugetul meu). Bazinele mai departe de casa, sub nicio forma. Nu la programul meu. (Am un program care nu e niciodata fix. Azi aflu ca dorm 3 ore, maine pot dormi 12. Azi lucrez 16, maine doar 4, etc. Se poate intampla sa fie o luna de 16... etc.)

Inafara de inot, poate as tolera dansul. Dar nu suport sa lucrez cu alti oameni si ar ramane problema timpului.

Intr-una din incercarile mele de a slabi, mi-am facut primul abonament la sala. Mi-am luat cu acces la aparatele de cardio si la fitness. Am tras de mine sa merg, pana cand efectiv am izbucnit in plans intr-una din zile, cand ma pregateam sa plec spre sala. Nu stiu de ce detest atat de mult asta!

Incerc sa fac acasa exercitii... dupa 30 minute m-a luat o febra de nu ma vad (de 3 zile cobor scarile zicand ''au-au-au" la 3 trepte) si oricum si pe alea le fac in sictir. Dar totusi le fac. Dar presupun ca sunt ineficiente.

Din tot ce am citit, deduc ca nu pot slabi fara sport. Dar ce ma fac cu reactia asta a mea fata de el?! Probabil ca e greu de inteles (pe aici vad multe iubitoare de sport), dar chiar credeti-ma ca e ceva ce nu pot controla. Ce sa (ma) fac?
Răspuns cu citat