Citat:
Anterior postat de BornCrank
Ancik, ai slabit destul de mult intr-o luna...poate ca ai renuntat la toate din prima si ai dat ¨¨iama¨¨ in ele...asa ca ia-o mai usor. Si cred ca nu conteaza ca ai mancat acum si mai mult de ce...care-i motivul/cauza?
|
Am slabit scumpa,dar schimbari drastice nu am facut(poate doar la inceput m-am axat mai mult pe legume si am renuntat partial la dulciuri)
ma mir si eu cit am slabit ,dar cred ca pt ca am inceput sa fac cit de putin sport(bodywork de 3-4 ori /sapt) eu care inainte nu faceam sport delok,nici la plimbare nu vroiam sa merg,mareaaa mea placere era savurarea mincarii
am renuntat la unt ,dulceata,inlocuiesc cit pot zaharul cu miere.....in timpul acesta am incercat sa imi controlez poftele,sa respect cit de cit un orar si cred ca de asta am slabit...dar nu rezist mult:cad si iar incerc sa ma ridic si apoi iar cad ,mereu......
vreau sa imi schimb in timp modul de viata,de alimentatie si sa invat sa iubesc miscarea si sa imi controlez apetitul distrugator,sa invat MODERATIA-e de aur,iar eu nu o am delok!!!
Daca ma gindesc bine la motivele pt care am mincat :
-eu nu iubesc iarna ,"vremea rea" in general,mereu mi-e frig si din cauza acesta renunt la plimbari,la iesit din casa
-dispozitia imi este parca "dirijata" de soare,cind e soare am atita pofta de viata,cind e frig ,innorat sau ploua eu sint ca si vremea de afara,nu am pofta de nimik si refugiul e placerea mincarii "gustoase"
-eu nu muncesc,stau cu copiii acasa,ma PLICTISESC ingrozitor,simt ca nu sunt buna de nimik,ca nu aduc nici un folos,nu sint "cineva" si nu realizez nimic,parca trece viata pe linga mine
-nu ies nicaieri,nu ma mai destind si eu,pe aici nu prea am prieteni......
-cred ca un motiv important este si faptul ca imi urasc corpul si lipsa mea de vointa,asa ca tind sa cer mult de mine insumi,la un moment dat spun ca o sa gust macar ca nu e o tragedie ,dar dupa ce am inghitit deja imi pare rau,si ma simt si mai rau decit inainte de a minca,,ma simt vinovata,iresponsabila si orice speranta dispare "oricum nu voi reusi,deja am cedat,tot e inutil,asa ca continui sa maninc ,parca de ciuda si pedepsindu-ma pe mine insu-mi si cautind gustul acela divin care sa ma faca sa uit de frustrare(odata mi-am provocat singura voma,pentru ca dupa ce maninc nu doar moral ma simt oribil dar si fizic,simt ca imi explodeaza tractul digestiv)
-cu toate ca sint o persoana plina de viata,aparent "pozitiva" si optimista,am multe caderi ,cind simt un gol,simt nonsensul vietii,nefericire si tristete-evident ca refugiul e mincarea,si evident negasind ceea ce cautam,caut pina se termina mincarea din frigider si dulapuri alternind dulce cu sarat,dulce si iar sarat
Poate si mai sint multe cauze dar nu le constientizez eu.........
vreau sa slabesc,sa ajung sa imi placa de mine si de corpul meu,sa imi schimb stilul de viata:sa maninc corect si in cantitati normale si sa iubesc miscarea
Dar cel mai important:vreau sa scap de acesta dependenta si sa ma pot bucura de viata
sa fiu moderata si echilibrata
sa invat sa imi controlez emotiile si apetitul
Sint bolnava ,am o problema si trebuie sa scap de ea!