[Iness]

Buna Lavi. Coincidenta face sa ma cheme tot Lavinia (Iness e nume de chat). Eu am 20 de ani. Si am trecut cu bine de aceasta boala care te distruge. Deci stiu perfect prin ce treci...
MAMA e prima solutie, iti spun din propria experienta. Si mama mea a plans si a ramas marcata cand i-am povestit tot ce s-a petrecut practic sub ochii ei.
Din 2009 pana in noiembrie 2011 am suferit ingrozitor. Am ajuns la 72 de kg de la 63-64. Sunt inalta, am 170 si la 64 kg arat bine. Dar eu gaseam mereu cate o bucata de grasime.
In fine, povestea mea e alta istorie care nu cred ca vrei sa o auzi acum.
Important e sa faci primii pasi si sa vorbesti cu mama ta. Si sa iei micul dejun!!! Sa nu ai impresia ca noi suntem mai destepte decat mecanismul organismului nostru. Ceea ce pierde, recupereaza. Adica daca tu te infometezi si te restrictionezi nu faci nimic. Pana la urma o sa mananci mult, mai mult decat ai nevoie.
Imi amintesc ca in timpul saptamanii ma infometam si in week-end mancam MULT, enorm de mult. Apoi plangeam si restul procedeului il stii si tu.
Probabil vrei sa stii cum m-am vindecat... Dar nu am o reteta anume. Ci cu pasi mici, cu esecuri, cu episoade bulimice mai rare-->pana la deloc. Si cu 3 mese pe zi. Care cuprindeau si chestii "interzise" cica. Asa consideram eu painea, biscuitii, fructele dulci. Si acum mananc aproape de toate. Evident, nu am scapat de tot de obsesie. Nu consum ulei deloc, dulciuri procesate, carne, lactate grase, cartofi. Totul e fiert. Si ma simt bine asa.
PE mine nu m-a ajutat niciun psiholog, dar nu era asa grav ca la tine.
Te sfatuiesc TE IMPLOR vorbeste cu mama ta. Nu uita ca oricat de puternici am fi, singuri nu putem trece peste greutatile astea. Asa ca cere ajutor, lasa-te ajutata, asculta sfaturile desi o sa ti se para aberante.
Te rog inca o data, nu iti distruge sanatatea pe care o mai ai. Lupta pentru viata, pentru tine, pentru zile in care sa zambesti si sa iubesti fara gandul "sunt grasa-nu merit nimic".
Te pup cu drag si sa aud ca esti bine.