Eu cel putin reactionam destul de urat...si aici nu ma refer la faptul ca incepeam sa ii injur pe cei care o faceau ci ca ma inchideam in mine. Plangeam efectiv cand ma uitam in oglinda si vedeam ca au dreptate.
Cele mai multe lovituri le-am primit de la colegi, colegi nesimtiti, prost crescuti, avand cam toate "calitatile" posibile dar problema era ca le vedeau doar pe ale mele.
Nu are rost sa va spun prin ce chin am trecut din clasa 1 pana in a 9-a, chiar nu are rost...e mult prea dureros sa imi aduc aminte. Partea mai buna e ca din clasa 1 pana prin a 5-a eram prea mica sa bag in seama toate aceste jigniri. Dar din av5-a pana in a 9-a am adunat atata ura si scarba pentru cei care ma jigneau constant incat mergeam si la scoala cu chiu cu vai.
Asta pana cand am spus STOP! Pana cand mi-am dat seama ca cuvintele lor nu au facut nimic altceva decat sa transforme acea fata timida intr-o fata puternica gata sa le tina piept. In vara anului trecut am inceput sa slabesc. Pana sa inceapa scoala ajunsesem de la 100 kg la 80. Cand m-au vazut, nu m-au recunoscut, au ramas masca. Era ceea ce imi dorisem de atat timp! Era rasplata primita dupa atatia ani de suferinta in tacere. Asta mi-a dat putere sa merg mai departe iar acum ma bucur de noua eu, si sunt FOOOARTE MANDRA de ceea ce am relalizat!
Sfatul meu: Indiferent de ceea ce va vor spune cei din jurul vostru, nu ii luati in seama! Chiar daca pe mine asta m-a ajutat, nu are rost sa va spun prin cate ma trecut (psihic). Ajunsesem la limita, la atacuri de panica...
NU ARE ROST SA VA CONSUMATI PENTRU NISTE OAMENI PROST CRESCUTI CARE NU AU CU CE SA ISI OCUPE TIMUL LIBER, sunteti mai puternice de atat!!
Motivatia o gasiti in voi, nu in cuvintele rautacioase ale altora!
BAFTA!!
