Citat:
Anterior postat de Ioana slaba
Buna dragele mele,
Am trecut sa vad cum mai merge postul la voi.
La mine merge, evit cat pot de mult painea, desi azi am cam mancat painica la pranz ca aveam zacusca in meniu.
maine mananc mai putinel ca am multa treaba si sper sa ma tin de sport.
De miercuri plec intr-o excursie religioasa (pelerinaj) in Tara Sfanta, sper sa ma ajute la o mai buna descoperire a tainelor bisericii si sa ma apropie mai mult de Dumnezeu ca sa fiu mai bine pregatita in a intampina Invierea Domnului.
Cu mancarea o sa am 2 mese principale si la pranz cred ca o sa o tot tin pe fructe.
Sper sa nu vin cu kg in plus ba as vrea sa mai slabesc daca tot o sa vizitez multe.
Va urez o saptamana de post cu multe impliniri
Ioana
|
Draga Ioana,
Iti urez o calatorie cu folos, mai ales pe plan spiritual: sa-ti fie calea dreapta si Crucea usoara! Cat despre slabit, eu cred ca e mai bine sa nu te gandesti prea mult la mancare. Nu alege, nu fi pretentioasa: lasa-te furata de trairea acestei calatorii, ca sa devina o binecuvantare pentru tine, iar de mancat mananca ce apuci. Cred ca in momentul in care nu mai ai grija mancarii vei putea trai postul mai curat, mai bine, si nici nu te vei ingrasa.
Eu ieri am asistat la o convorbire duhovniceasca cu Parintele meu duhovnic, care isi face timp in fiecare an sa treaca pe la noi (el e Parintele paroh de la Offenbach, un oras invecinat, iar noi aici avem o parohie mai mica, dar care e un fel de satelit al parohiei din Offenbach). In fiecare an cand am fost aici, parintele a venit in timpul Postului Mare sa ne impartaseasca din intelepciunea sa. Am vorbit ieri despre mai multe lucruri, incepand cu tema sambetei si semnificatia ei in timpul Postului. Cred ca majoritatea celor care tin post au observat ca sambata si duminica au ambele un statut special in post, fiind zile de dezlegare la untdelemn si vin. De curand am citit -- si m-a miscat foarte mult -- o interpretare a lui Alexander Schmemann a sambetei in general si sambetelor din Postul Mare in particular.
Sambata, ziua Sabatului, este un dar al lui Dumnezeu pentru om: darul odihnei. Atributiile sale NU au fost transferate duminicii: de aceea in Post vedem ca si sambata si duminica au un statut egal. Sambata este ziua puntii intre viata pamanteasca si rastignirea lui Hristos si ziua luminata a Invierii sale. Mai mult, spune A. Schmemann, este ziua in care Dumnezeu a privit asupra creatiei si a vazut ca era bine foarte. Cat de frumoasa e aceasta interpretare! De cate ori ne oprim in zilele noastre din ritmul tumultuos a vietii noastre, macar pentru o clipa, sa ne uitam in urma si sa fim multumiti cu ce avem? Noi vrem din ce in ce mai mult: cerul si pamantul nu ne mai ajung! Dar uite: sambata, Dumnezeu a privit asupra creatiei sale (care includea aceiasi oameni care mai tarziu au cazut in pacat) si a vazut ca este buna. Deci desi suntem cum suntem, Dumnezeu ne considera demni de dragostea si aprecierea Sa, pentru ca precum putem cadea -- si cadem des -- in ispita, suntem si capabili de o dragoste fara margini, prin grauntele acela care ne aseamana cu Dumnezeu: sufletul.
Aceasta interpretare m-a miscat in mod profund. Cum spunea Parintele meu duhovnic, sambata este ziua in care noi oamenii ar trebui sa incercam sa ne asemanam lui Dumnezeu, si sa primim cu toata inima darul odihnei ca leac impotriva grijilor, a invidiei, a sentimentelor rele. Sambata e de asemenea ziua puntii dintre viata si moarte. Hristos s-a odihnit in aceasta zi, spune Parintele Schmemann, dupa rastignirea sa, dupa apogeul sacrificiului sau. Sf. Apostol Petru, ne-a informat Parintele Stefan, chiar spune ca in ziua aceasta Hristos a propovaduit duhurilor inchisorii, adica diavolilor, in mijlocul caruia s-a coborat pentru a-i elibera pe toti cei mai dinainte de El.
Pentru noi sambata este si ziua manifestarii unei iubiri care ne inalta si ne face mai buni decat pacatele in care ne afundam in fiecare zi. Si anume: este ziua in care ne amintim de cei morti si din dragoste pentru ei aducem pomana si ne rugam si plangem pentru ei. Intr-adevar, sambata este ziua in care suntem si noi de folos celor adormiti, dar mai ales -- zic eu -- este ziua in care toata natura noastra umana se innobileaza prin dragostea noastra.
Deci sambata ar trebui sa ne odihnim. Si nu ma refer la o odihna fatarnica, pentru care a mustrat Iisus pe farisei, ci la odihna adevarata, adica echilibrul launtric. Ar trebui sa ne putem uita la saptamana care a trecut si sa multumim lui Dumnezeu, gandindu-ne ca este "bine foarte". E ziua in care trebuie sa ne amintim cat de frumoasa este totusi binecuvantarea de a trai, oricat de greu ni se pare sa traim, Ar fi, cred eu, frumos sa putem intelege cu adevarat ce inseamna acest dar al sambetei "Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat."
Am aflat ieri si niste lucruri foarte interesante. Stiati de exemplu ca in Talmud -- care e interpretarea Torei, adica a Vechiului Testament, asa cum Sf. Traditie e pentru Sf. Scriiptura -- se spune ca daca va cinsti cineva ziua Sabatului, el nefiind de religia mozaica, acesta merita sa moara? Bine, nu cred ca toti evreii cred asta, dar mi s-a parut interesant ca fapt psihologic. Pe de alta parte, se descrie si cum se pastreaza Sabatul (in Deuteronom si in Talmud): practic Sabatul e sfant, dar chiar mai sfant decat Sabatul este viata, si orice ameninta viata anuleaza Sabatul.
Nu vreau sa teologhisesc, ca nu sunt in stare si nici nu am harul necesar, dar voiam sa va impartasesc aceste detalii zic eu frumoase si interesante. As vrea sa incerc si eu sa simt aceasta bucurie a odihnei adevarate, ca o parte a Postului. Pana una alta insa, va imbratisez pe toate cu mult drag, calatorie cu folos, draga Ioana, si Post Usor in continuare!
Cu mult drag,
Cristina