Re: Jurnal Magda
Buna,fetelor!
Multumesc pentru sustinere!Ame,stiu ca ati fost si sunteti sufleteste alaturi de mine,chiar daca nu ati spus-o de fiecare data,si pentru asta va multumesc din suflet!
Situatia mamei nu e asa cum am fi dorit,e doar o chestie de timp,care din pacate e scurt...incercam sa ne obisnuim cu ideea,desi e tare greu!Bine macar ca ea nu stie tot ce stim noi,iar moralul ei este bun...De aceea ni s-a si sugerat sa nu spunem mai mult decat stie deja.A fost tare bine sa fiu alaturi de ea 2 saptamani...Mi-as fi dorit sa nu mai plec de acolo,dar cum copilul si sotul ma asteptau acasa,macar jumatate daca as fi putut sa raman si jumatate sa ma intorc...ar fi fost minunat!
Acum vorbim doar pe skype,si mai rar la telefon...vorbim destul de rar,ca e perioada cand se simt cel mai pregnant efectele chimioterapiei,mai ales ca de data asta doza a fost mai mare...
Ne rugam sa se intample o minune in ciuda realitatii crude...
Fata de alti pacienti cu aceeasi boala(desi e foarte rara),in stadiul in care este am putea spune ca mama se tine foarte bine!Si sa dea D-zeu sa mai fie mult timp asa de acum inainte...Dar boala este tare necrutatoare si parsiva...asa ca trebuie sa fim tari si pregatite pentru ce va urma...Insa asa cum am mai spus,nu incetam sa credem ca poate o minune se va intampla...
|