forum.slabute.ro - Sanatate vs. Subponderal

forum.slabute.ro (http://forum.slabute.ro/)

- Slabit eXtrem (http://forum.slabute.ro/slabit-extrem/)

- - Sanatate vs. Subponderal (http://forum.slabute.ro/slabit-extrem/sanatate-vs-subponderal-3875.html)

Sanatate vs. Subponderal

Sa vorbim despre sanatate.

Ne-am adunat o gramada de fete aici care vrem sa slabim, sa aratam mai bine si sa avem grija de corpul nostru, hranindu-l sanatos. Inainte de a fi preocupate de cum ne vedem in oglinda, trebuie insa sa avem grija de starea noastra de sanatate. Pacat ca nu s-a inventat oglinda in care sa iti vezi bolile, carentele, riscurile de sanatate, nu ?
Nimeni nu vrea sa fie supraponderal sau obez. Toata lumea viseaza la statutul de normoponderal si toate eforturile noastre sunt directionate spre scopul asta. Nu toti stim insa cand sa ne oprim.

Cat de mult e prea mult ?

O persoana este considerata a fi subponderala daca BMI-ul ei scade sub un anumit nivel (Body Mass Index este o masuratoare care ia in calcul carsta, inaltimea si greutatea persoanei). Pentru adulti, un BMI sub 19.1 pentru femei si sub 20.7 pentru barbati de o anumita varsta indica un individ subponderal. Un BMI de 17.5 indica o persoana mult sub gradul de normalitate. Alte surse pe care le-am gasit pune o limita de 18.5 pentru femei. Ramane la latitudinea fiecareia ce alege.

Persoanele care sunt subponderale risca foarte mult sa ajunga la malnutritie. Statutul de subponderal poate afecta cresterea si dezvoltarea, poate cauza infertilitate si menstruatie neregulata. Poate de asemenea sa aiba drept cosecinte oboseala, iritabilitate si lipsa de concentrate, la fel ca si scaderea abiltatii corpului de a se termoregula. Din cauza unei imunitati scazute, subponderalii sunt mai putin rezistenti la infectii si la boala. V-am speriat, slabutelor, sau inca nu ?

Tot incercand sa slabesti dincolo de limita normala, creierul ajunge sa-si piarda instinctul de autoconservare si psihicul tau ajunge pe cai extrem de nesanatoase, care nu mai au drept rezultat caderea parului sau lipsa menstruatiei, ci moartea. Acest lucru se intampla mai ales la varsta adolescentei scand fetele incep sa-si constientizeze propria feminitate si vor sa fie placute. In astfel de momente critice, ele nu mai vad limita si atunci linia de baza este "cu cat mai mult, cu atat mai bine", mult in sensul de cu cat mai exagerat, cu atat ma simt mai frumoasa.

Daca o persoana anorexica este constienta ca este anorexica si vrea sa scape de aceasta problema, poate sa o faca, dar cu mult efort, numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa recunoasca faptul ca au o problema. Mai degraba bulimicii vin la psihoterapie si intr-adevar dau rezultate foarte bune. Bulimicul oricum realizeaza ca are problema, pentru ca nu se poate stapani sa nu manance. Bulimicul mananca mult, dicolo de senzatia de satietate si apare sentimentul de vinovatie, se autoculpabilizeaza si face ceva ca sa-si rezolve sentimentul de vinovatie. Ce anume face? Vomita, face exercitii fizice "in nestire" si alte lucruri, intr-o maniera la fel de compulsiva. Bulimicul mai degraba constientizeaza ca are o problema, pe cand anorexicul se poate simti bine la 30 de kg la 1.70. Problema poate sa apara in momentele in care nu se mai poate ridica din pat sau este fortat de catre familie sa vina la medic.

Daca incurajam fetele prea slabe spunandu-le „vai ce finuta esti, ce draguta esti...” le hranim boala si le facem rau. Ele isi vor dori in continuare sa fie centrul atentiei, placandu-i ideea de fragilitate, delicatete. Bulimia si anorexia sunt de multe ori asociate cu probleme psihologice ce tin de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau un mediu familiar foarte sever, din care persoana simte ca nu poate sa evadeze.

Care sunt consecintele bolii ?

Anorexicul poate sa moara, fara nicio indoiala. In primul rand corpul este distrus. Un anorexic care nu constientizeaza la timpul potrivit cu ce se confrunta, poate avea probleme foarte mari - poate sa faca infarct, totul -de la organele interne pana la sistemul osos- este compromis si se reface foarte greu.

In cazul bulimiei, cam 70% isi revin, iar aproximativ 10% raman mereu cu intreaga gama de simptome.

Carente majore de substante vitale duc la un ritm accentuat de dezechilibru si la aparitia unor alte boli.In general, organismul se dezechilibreaza puternic si foarte greu isi revine. Sau nu isi mai revine niciodata.