[ramonika71]

Gata!
M-am hotarat! Nu se mai poate!
Vineri ma duc la cumparaturi cu fiica-mea si ma tot bate la cap sa cumparam un cantar. Hmmm....mai am unul in casa care chiar tine cu mine. Imi tot arata kilograme formate din doua cifre. De ce sa-l schimb? Ma rog...tot insista si cedez (ca de fiecare data altfel). Cumpar. Si acasa ...tristete mare. Jale, suparare...Ma gaseste sotul amarata, necajita, cu gandul la kilogramele mele inmultite de noul cantar. Ma inrosesc cu gandul numai la kilogramele alea din 3 CIFRE. Ups. Tac, bineinteles. Lui nu-i spun cate kilograme am. Tot insista, rade si ma tot intreaba daca l-am depasit, dar tot el imi da raspunsul ca sigur sunt pe sub el. Si aici, bineinteles, ca sigura de mine, ii raspund ca nu l-am depasit. Ce sa mai? Ce scuze? Ce intrebari fara raspuns ca de unde am pus kilogramele pe mine? Nu dau vina pe nimeni, caci va raspund tot eu : de la mancare. Am facut analizele. Sunt sanatoasa (cat de cat). Nu am nicio dereglare de nimic. Totul este de la cap. Aici e problema. M-am tot gandit. Obiceiul meu (si cred ca al multora dintre noi) RONTAITUL. Ce-mi mai place! Ce m-am obisnuit cu asta! Una, doua, cand nu am ce face mai baga o samanta, mai roade un covrig, mai bea un paharel de suc sau vara cate o inghetata. GATA! STOP! De acum am inceput regimul. Nu pot nega ca nu mi-e foame (cand si cand), dar asta e!
Ma tot gandesc. Cum m-am lasat de fumat la 33 de ani, pot sa renunt si la o alimentatie total nesanatoasa. (Nesanatoasa? Nu stiu daca asta e cuvantul, dar cu siguranta sa renunt la portiile mari de mancare).
De ambitioasa cred ca sunt. Ultimul exemplu (mai de valoare pentru sufletul meu) este ca am terminat o facultate + master si i-am demonstrat si copilului ca poti face chiar la fara taxa (masterul) daca inveti. Cred ca sunt un exemplu bun pentru ea in privinta asta. Imi doresc sa fiu un exemplu pozitiv si in privinta kilogramelor, mai ales ca vrea si ea sa mai slabeasca vreo 5 kilograme (la fetele de varsta ei, 14 ani, asta este deja o moda, iar pentru asta mai bine o insotesc si ma ajut si pe mine, decat sa tina cine stie ce cura sa se imbolnaveasca).
Aaaaaa......
Numele meu este Ramona si mi-as dori ca in lupta cu kilogramele sa ma insotiti pentru ca veti fi fericite sa constatati ca sunt o invingatoare si pentru ca am nevoie de sustinere (din partea tuturor) pentru ca stiu ca ma va mai lasa ambitia pe parcurs (deoarece am mai tinut cure de slabire de-a lungul timpului. Unele au fost reusite, iar altele esuari) si atunci voi avea nevoie de voi.
Atat despre mine si cura mea. Astept sa-mi vizitati jurnalul, sa vorbim si sa ne sustinem reciproc in lupta apriga cu kilogramele.