Buna fetelor si buna jurnalule,
Pompos titlu am mai dat si eu, dar sunt sigura de reusita mea... Trebuie sa fie , trebuie sa o vad deja pentru ca altfel singur as renunta...
Am mai povestit printr-un topic in mare povestea mea... Dar hai sa o spun si in mic.
Numele meu este Anca si m-am nascut in Bucuresti in urma cu 23 de ani. Primi spate ani din viata am fost o schiloada, o slabanatura... ii era mamei frica cand imi facea baie sa nu ma stranga prea tare sa nu-mi rupa oasele, iar bunicului ii era frica sa ma lase pe garla ca daca ma lua apa... Intr-un cuvant, bine de fapt 3 eram
piele si os.
Dupa cei sapte ani a inceput totul... Eu am inceput scoala... si kg au inceput sa apara... Eu nu eram asa constienta de asta, iar toti din jurul meu ziceau ca e normal, ca sunt in crestere, ca asa se dezvolta organismul meu si asa mai departe... Ce mai ... in clasa a IVa eram cea mai "dezvoltata" din clasa... bine... si cea mai inalta...
Cum ne cum... cat am fost in generala parca nu m-a deranjat... Mergeam pe principiu "cine ma vrea ma place-asa"... Si asa a si fost... Aveam o multime de prieteni si nimeni nu facea nici un comentariu aiurea (eram si cam bataioasa)...
Dar generala s-a terminat repede si am inceput liceul... unde tine-te... Inca din prima zi am realizat ca o sa am o viata de cosmar acolo... Si asa a si fost timp de doi ani... Mereu veneam acasa plangand ca iar ma facuse nu stiu cine in cine stie ce fel... dar nu actionam in nici un fel... Adica nu realizam ca poate eu am probleme si ca poate as putea cumva sa scap de toate atacurile astea...
Eh... din clasa a XIa am devenit putin imuna la toate astea, dar tot nici un gand sa slabesc... Eu tot afirmam ca ma simt bine in pielea mea...
MINCIUNI 2 minute de sport si picam, fumam si ca turcu si logic numai bine nu-mi facea... toate fetele purtau tinute care mai de care mai sexy si mai atragatoare... eu tricouri/bluze cat mai lungi si cat mai largi... Dar eu o tot tineam pe a mea...
Prin iarna aceluiasi an mama s-a gandit ca poate am probleme cu tiroida... ca de aia ma ingras... (ca am uitat sa precizez... uneori era suficient sa ma uit la mancare si mai apareau cateva kg, ma ingrasam fie de mancam mult fie de nu)... Asa si cum va ziceam... mama si tiroida. Foarte bine! Am mers la doctor: e sa vezi chiar aveam probleme cu tiorida.
Dragut nu am ce zice! Si stiti de ce? Acum aveam o scuza... de cate ori mancam mai mult si puneam pe mine, vai doamne e tiroida... care saraca era acuzata chit ca era vinovata, chit ca nu.
Ianuarie - Mai analize... chin nu gluma... In Mai s-au gandit sa ma interneze la Parhon... Si uite cum am stat in spital 1 saptamana, in care am dat jos primele 3 sau 4 kg.
Nici nu va pot exprima in cuvinte cat de fericita am fost cand in ziua externarii am inceput sa ma imbrac cu blugii cu care venisem si au cazut de pe mine.
Era minunata senzatia. Si cum mi-a placut am continuat si cura si tratamentul.
Timp de 6 luni am fost cel mai constiincios copil. Dar aveam un motiv ascuns... de fiecare data cand ma mai intalneam cu cineva pe care nu mai vazusem de mult primeam asa multe laude, de "nu-mi mai incapeam in haine". Colegii la inceputul clasei a XIIa initial nu m-au recunoscut, eram aceeasi dar cu 10-15kg mai usoara...
Toate bune si frumoase pana in decembrie cand intr-un final am zis ca dupa 6 luni de restrictii imi permit si eu sa gust din bunatatile facute de mama... Si am gustat... si iar am gustat... si iar... si regimul nu l-am mai inceput, si nici tratamentul...
Iar daca acum 5 ani cantaream cam 65kg acum am mult mai mult... (ieri am fost la doctor si m-a cantarit) 99kg.
Dar acum sunt decisa sa slabesc si de data asta definitv.
Maine am iar consult la doctor, primele analize si posibil si regim + tratament. Eu deja de luni am renutat la a manca haotic si mi-am structurat un regim propiu, mancare fara grasimi, fara sare, fara fainoase, fara prajeli si stiti voi... Cat se poate de sanatos...
Cu toate ca ma asteptam la zile de calvar zilele astea au trecut ingrozitor de repede, foame nu zic ca nu... dar moderat... si o calmam cu o cana de apa sau cu un fruct. Simtit lipsa mancarii cele interzise, nu... Am noroc ca si la mine acasa se mananca cat de cat sanatos tata fiind si el la regim alimentar (este cardiac)... Iar la prietenul meu acasa... din nou fericire... ei sunt adeptii gratarelor deci cat carnea e slaba e de bine.
Daca am dat jos, nu stiu... Presupun eu (dupa cum dadusem cat am fost in spital) ca in primele zile am dat cam 1 - 1,5kg de apa. A sa sa stiti ca din apa sigur s-a mai dus ca nu mai am mainile si picioarele umflate ca pana acum, asta si ca am renuntat la sare.
In rest cu sportul imi este mai greut... ca nu am mai facut miscare de cam mult... dar ma pun pe picioare... Daca aveti sugestii de exercitii pentru o sedentara ca mine sa ma anuntati ca sigur le pun in practica... dar sa fie usurele ca sincer inca nu ma bag la de alea complicate, dar cu timpul...
Cam atat pentru azi... Maine va povestesc cum a fost la doctor si ce regim am de tinut...
Va pup fetelor si pe tine jurnalule,
