[camynechita]

Anterior postat de ada646

chiar nu vreau sa ma angrenez intr-un conflict aiurea, parerea mea este ca ai renuntat la alaptat mai mult din cauza ideilor pe care ti le-ai bagat singura in cap decat din cauza ranilor, nu zic ca n-ai avut rani sau ca n-au fost nasoale. psihicul este f important, probabil ai fost prinsa cu garda jos, stim toate ca dupa nastere poate intervenii depresia si ca ai o stare destul de ciudata de nu stii ce te-a lovit.

nu pot sa zic ca nu se poate sa cresti un copil si cu lapte praf, dar pot sa zic ca e mai bine cu lapte matern, eu una am facut tot posibilul sa alaptez cat mai mult, pt ragade am folosit garmastan, am cumparat si sfarc artificial pe care il foloseam cand simteam ca ma doare f rau, foloseam pompa, faceam bai de aer, am pus si lapte pe rani, in plus cand am vazut ca nu prea mai am lapte am baut ceaiuri si am luat pastile de stimularea lactatiei.

cand am nascut am nimerit in rezerva cu doua tipe care nascusera prematur si stateau de vreo 2 luni in spital si tipele astea la fiecare 3 ore se mulgeau, chiar si mai des uneori pt ca faceau si rezerve pe care le puneau la frigider pentru mesele de noapte. si faceau asta pt ca bebelusii lor erau prea mici pt a putea suge si pt ca laptele matern era cel mai bun lucru cu care ii puteau hrani. eu cred ca ma urcam pe pereti daca eram in locul lor, dar ele erau linistite si se chinuiau pt copii lor, alaptatul e de 1000 de ori mai suportabil decat folositul pompei din punctul meu de vedere. pe mine asta m-a motivat, m-am gandit ca daca ele, care isi vad copii dupa program si stau mai mult cu pompa in mana decat langa bebelusi, pot, trebuie sa pot si eu.

Nici eu nu vreau sa intru in vreun conflict cu tine, Doamne fereste! Tu ai foarte mare dreptate in ceea ce spui. Se prea poate sa fi fost din cauza subconstientului meu. Dar m-a si durut foarte tare. Si am folosit si Garmastan, si laptic, si sfarc artificial. Degeaba. Nu am putut suporta. Pur si simplu plangeam cand alaptam. Apoi am luat pompa si toata ziua ma mulgeam, exact cum zici ca faceau tipele alea, si puneam lapticul la frigider. Si ii dadeam si direct de la mine sa suga (si atunci ma urcam pe pereti de durere). Si am baut la ceaiuri de mi-au iesit pe ochi. Dar laptele se imputina din zi in zi. Asa ca, zic eu, am facut tot ce am putut. Atat am putut eu rezista. Nu m-a condamnat nimeni si sper sa n-o faca nici de acum incolo. Fata este bine sanatoasa si creste frumos. Nu vreau nimic mai mult.
Te pupacesc si sa uitam de conflict (daca se poate numi asa).