[duticalumi]

Anterior postat de Animis23

Da, mai , e bine sa ramanem optimiste orice ar fi. Important e sa scadem permanent, chiar si 100 g, numai sa nu mai luam nimic in plus, si , preferabil , sa nu stagnam.



Daca un om se simte bine, si ceilalti vad asta si se simt mai atrasi de persoana aia. Eu intotdeauna m-am iubit...si aici a fost problema, ca nici nu mi-am dat seama cata m-am facut. Intotdeauna am avut prieteni, intotdeauna am avut iubiti, nu mi-a lipsit nimic si nu am avut motive sa ma simt complexata. Cand eram mica si proasta, da. Dar m-am mai luminat eu pe parcurs ca nu merita sa pun la suflet ce zic toti prostii.



Eu nu am nimic impotriva sa ajung la 55, dar eu nu ma stiu la greutatea aia! Pur si simplu...de cand ma tin minte , pe la 12 ani asa, aveam deja vreo 60 de kg. Eram si cea mai inalta din clasa, m-am dezvoltat foarte repede. Deci eu nu stiu cum ar putea sa arate corpul meu la kg alea. Nu ma supar daca reusesc, dar nu face parte din planul meu de bataie..

da ceva de genul mi a zis si matusa mea,sora mamei mele.prieteni am avut si eu ca doar stiu sa ma fac placuta.insa problema e in mintea mea tocmai pt ca eu am fost tot timpul slabuta si firava si dintr o data am devenit o vaca mare in 2 ani am pus pe mine mai mult de 45 de kg.am inceput sa ma ingras acum vre o 3 ani,cand am mers in elvetia dar atunci nu exagearat cam intr un an vre o 10kg dupa care de 2 ani intr-una.probabil ca e si din cauza diabetului dar si din cauza mancarii tip junk-food serviciul,toata ziua pe scaun..ce sa mai zic?dar ce a fost a trecut acum sa ma pot tine de un stil de viata sanatos si de sport si in timp totul va fii bine.indiferent de cat de mult slabesc sau putin asa cum ai zis si tu important e sa nu pun si sa nu stagnez.chit ca nu mi place acum ce vad in oglinda stuiu ca peste cateva luni ma voi bucura.