Nu, n-am simtit niciodata lipsa. Cum spunea cineva inainte, nu am avut frati, nu are ce sa imi lipseasca. Nu stiu cum e viata cu un frate, presupun ca e la fel de frumoasa (sau nu) ca aceea de copil unic, doar altfel.
Am un copil si asa va ramane: unul. Nu pentru ca am fost eu singura, ci pentru ca asa e cel mai bine pentru noi. Nici nu ne permitem sa mai facem unul, nici nu simtim nevoia. Sunt sigura ca baietelul meu va fi fericit